Lespezile funerare de la Dăbâca (jud. Cluj)

 


 

 

 

Despre Dăbâca și monumentele sale medievale se cunosc nedrept de puține lucruri. Cercetarea arheologică sistematică, amplă și costisitoare, s-a irosit în cea mai mare parte, datorită neglijenței.

Recuperarea unor desene de arhivă[1] ne prilejuiește publicarea unui lot de nu mai puțin de 23 de lespezi și fragmente de lespezi funerare care au împodobit odinioară amplul cimitir de lângă micuța biserică din incinta a IV-a. Au existat acolo câteva sute de morminte. Vechimea lor este asigurată prin aceea că majoritatea pietrelor nu au fost găsite la morminte, ci în poziții secundare de la biserica refăcută în timp ori refolosite în structura ultimei faze, de piatră, a cetății. Aceasta face ca datarea lor să se înscrie cu aproximație în secolele XII-XIII.

 

Nu se cunoaște autorul acestor desene, nici măcar data în care s-au făcut. Pe șantierul de la cetatea Dăbâca au muncit o serie lungă se cercetători, muzeografi și studenți, astfel încât o încercare de atribuire ar fi cu totul hazardată. Ni se pare aproape imposibil ca ele să fi provenit dintr-o singură campanie anuală ori să fi reprezentat întregul lot de acolo. Nu avem nici cea mai mică informație despre soarta acelor pietre. Este foarte posibil ca ele să fi rămas pe loc, în majoritatea lor, din disprețul față de asemenea descoperiri, care a însoțit educația profesională a celor implicați. Mai apoi, pietrele Dăbâcii au sfârșit prin a fi jefuite fără scrupule de sătenii care aveau nevoie de materiale de construcție. După 1989 au dispărut de acolo toate dotațiile și depozitele provizorii lăsate de către arheologi.

Urmând descrierea foarte sumară a desenelor, din care lipsesc descrierile calității pietrei, modalității de intervenție pe ea, amplasarea ori locul specific de descoperire al fiecăreia, dăm mai întâi descrierea lor brută.

Piatra 1, fragment în forma unui poligon neregulat, cu dimensiuni maxime de 65 x 78 cm, la grosimea de 15 cm. O cruce greacă, cu brațe tipice pentru varianta de Malta, împodobește piesa. Brațele au 18-19 cm și sunt pornite de la grosimi de circa 3 cm.

Piatra 2, fragment de formă trapezoidală, cu laturi de 20 x 40 x 30 x 40 cm, la grosimea de 15 cm. O cruce simplă, greacă, are brațe de 7 cm.

Piatra 3, conține un fragment de lespede ușor romboidal (maximum 85 x 40 cm, la grosimea de 13 cm). Centrul este ocupat de o cruce de Malta cu triunghiuri cu baze de 9 cm, ce se unesc la 13 cm distanță de un centru marcat de un cerc (Ø = 3 cm). Două brațe de cruce nu s-au conservat în întregime. Decorul a fost făcut în relief.

Piatra 4, are 35-36 x 50-60 cm, cu grosimea de 13 cm. Are o formă destul de regulată, cu excepția unei singure lature scurte, care este oblică. Crucea greacă ocupă spațiul central. Brațele sunt de 20 cm, executate în forma unor triunghiuri subțiri, nu sunt mai late la bază de 2 cm.

Piatra 5, are o formă oval-neregulată, cu diametre maxime de 49 x 31 cm, cu grosimea de 7 cm. Crucea latină ocupă un spațiu descentrat. Brațele sunt de 11-12 cm, executate în forma greu de estimat cu precizie.

Piatra 6, are o formă oval-neregulată, cu diametre maxime de 42 x 29 cm, cu grosimea de 6 cm. Crucea latină ocupă spațiul central. Brațele sunt de 16 x 11 cm, executate în forma unor triunghiuri subțiri, nu sunt mai late la bază de 2 cm.

Piatra 7, are o rupere neregulată, cu laturi de 26 x 30 x 12 x 32 cm, cu grosimea de 17 cm. Crucea s-a păstrat mutilată, doar cu două brațe în unghi și laturi drepte. Brațele i-au fost inegale, unele cu 10 cm și mai late de 8 cm, altele mai subțiri, de 8 x 5 cm, executate cu o linie incizată dublă, la distanță de circa 2 cm.

Piatra 8, are 50 x 60-65 cm, cu grosimea de 9 cm. Are o formă destul de regulată, cu excepția unei singure lature scurte, care este oblică. Crucea latină ocupă spațiul central. Brațele sunt de 30 x 20 cm, executate în forma unor triunghiuri subțiri, nu sunt mai late la bază de 3-4 cm.

Piatra 9, este un fragment a cărui grosime impresionantă, de 36 cm, a păstrat pe o față exact amplasamentul unei cruci grecești, cu brațe de 10 cm. Desenul este neclar pentru a scrie cu maximă siguranță dacă s-a dorit conturarea unei cruci simple ori de Malta.

Piatra 10, fragment de lespede care conține un colț originar, de la care laturile s-au rupt la 30 și 35 cm, corespunzătoare grosimii de 11 cm. Crucea, conservată doar cu două brațe întregi, este de tip maltez, cu capete late de 3 cm. Nu îndrăznim, urmând imaginea din desen, să sugerăm că întretăierea brațelor ar fi avut vreo marcare anume.

Piatra 11, alt fragment neregulat, poligonal, cu dimensiuni maxime de 35 x 50 cm, la grosimea de 11 cm. Crucea este de tip grec și pare a fi fost de Malta, cu porniri la extremele libere de 2 cm.

Piatra 12, a păstrat o formă triunghiulară, neregulată, cu laturi de 33 x 37 x 40 cm, cu grosimea de 10 cm. Crucea latină ale 12 și 8 cm la brațe.

Piatra 13, fragment care păstrează un singur colț relativ drept. Din laturile de lângă colț se păstrează segmente de aproximativ 25 și 43 cm. În rest, ruptura a conservat crucea. Grosimea este de 9 cm. Crucea este de tip latin cu brațe de 17 x 10 cm.

Piatra 14, fragment de circa 29 x 29 cm, cu grosimea de 6 cm. Din crucea de Malta s-au conservat doar fragmentele a două brațe. Triunghiul are la bază 10 cm și era mai lung de 12 cm. Nu avem informații despre adâncimea reliefului ce pare a fi obținut prin excizare.

Piatra 15, fragment de 32 cm lungime și 30 cm lățime. Pe grosimea de 12 dispunem de două cruci incizate. Pe capătul grosimii există o cruce latină, cu transversala de aceeași lungime, dar lungimea de 25 cm. Pe una dintre fețe există o altă cruce, de tip grec, cu brațe de 15 cm, din care hasta verticală pare să fi fost mai groasă, de 2-2,5 cm.

Piatra 16, pare să fi fost întreagă. Posedă o formă ușor trapezoidală, cu lungimea maximă de 87 cm și laturile de 30 și 3(5 – colț rupt) cm. Grosimea era de 16 cm. Crucea latină are brațe tipice pentru forma malteză. Dimensiunile îi sunt de 15 x 12 cm. Grosimea triunghiurilor este de doar 2-2,5 cm.

Piatra 17, este cea mai mare dintre toate, cu formă dreptunghiulară aproape perfectă. Dimensiunile au fost de 120 x 37 cm. Pare să se rupt în două la o dimensiune de 78 cm. Grosimea era de 17 cm. Crucea este foarte apropiată de o latură scurtă, incizia hastei verticale atingându-i latura. Așa cum apare în desen, pare să fi fost tot din tipul greco-maltez, dar cu grosimi superficiale, de 1-1,5 cm.

Piatra 18, fragment de la un colț drept, cu laturi păstrate de 32 x 53 cm. În grosimea de 12 cm a fost o cruce de Malta, cu baze de 8 cm și mai lungă de 12 cm, înscrisă într-un dreptunghi de 20 x mai mult de 25 cm. Desenul dreptunghiului marchează dreptunghiul hașurat, nu cu chenar, ce ceea nu lasă de înțeles ce tehnică de execuție s-a dorit a fi redată.

Piatra 19, are tot o formă trapezoidală, cu latura scurtă de 23 cm, cea mai lată de 33 cm, la lungimea maximă de 65 cm și o grosime de 23 cm. A fost înzestrată cu două cruci. Una este pe capătul mai îngust, de tip latin (10 x 6 cm), poate zgâriată stângaci, cealaltă, de tip latin și de Malta. La hasta verticală, de 22 cm, partea inferioară este redată nu ca un triunghi, ci ca un dreptunghi ascuțit la punctul de întâlnire al brațelor. Orizontala are 12 și pornește cu grosimi de 2-2,5 cm.

Piatra 20, este un fragment mic și neregulat, cu dimensiuni maxime de 30 x 23 cm, la grosimea de 6 cm. Este dominat de o cruce de Malta aproape întreagă, cu două brațe rupte. Dimensiunea crucii se poate estima însă la 22 x 20-22, ceea ce ar putea-o include în categoria crucilor cu brațe egale, grecești. Crucea pare a fi excizată.

Piatra 21, piatră relativ dreptunghiulară, cu 91 x 34 cm. Grosimea este de 22 cm. Numai două laturi sunt cu adevărat drepte, celelalte fiind doar aproximative. La capătul îngust, unde s-a poziționat și crucea, pare să fi suferit o cioplire ori exfoliere secundară, după cum încearcă desenul să redea. Crucea este dintre cele mai simple, cu intenția de a fi greacă, cu brațe de 12-13 cm.

Piatra 22, lespede de 25 cm grosime care pare să fi intenționat o terminație superioară cu vârf triunghiular, lat de 40 cm și laturi inegale de 24 și 22-23 cm. La înălțimea totală de 76 cm, are o bază de 52 cm. Crucea, raportată la axul lespezii, este de fapt un X, cu laturi de 17-18 cm.

Piatra 23, este un mic fragment, cu dimensiuni de 31 x 25 cm, la grosimea de 19 cm. Pe o suprafață de distinge un singur braț, neîntreg, de cruce de Malta. Pornește de la o lățime de 8 cm, depășind lungimea de 9 cm. S-a realizat în relief. Nu se poate raporta la celelalte fragmente care conțin aceleași decorații, nici la rupturi, nici la grosimea materialului suport.

 

Precum se observă există câteva care aparțin tipului clar de lespede acoperitoare de mormânt (16, 17, 21, dar posibil și altele, rupte ulterior). Avem apoi pietre pe care le putem bănui că au fost așezate vertical (15, 19).

Din punct de vedere stilistic al desenului crucii, sunt cruci grecești (1, 2, 9, 11, 12, 15, 17, 20, 21, nesigure 4, 10, 22), latine (12, 13, 15, 16, 19, nesigure 5, 8, 10) și zise „de Malta” (1, 3, 10, 11, 14, 16, 20, 23, nesigure 6, 8, 9, 17). Dispunerea unei cruci în funcție de forma pietrei, poate fi înțeleasă și ca intenție de redare a crucii Sf. Andrei (22). Este riscant să socotim însemnele în funcție de ruptura ori starea pietrelor de la descoperire, pentru a scrie că ar fi existat și cruci ale Sf. Andrei. Crucile merită a fi și mai atent clasificate după forma de executare a brațelor. Nu știm cât de fidel s-a ținut seama de acest detaliu. Oricum, scara de 1:10 nu permitea o foarte bună detaliere. Există din tipul care folosesc triunghiuri subțiri și prelungi (6, nesigur 16), alte cu triunghiuri bine profilate (16), mai scurte. O piesă a dispus de un centru marcat (3), iar o altă a avut o înscriere într-o ramă exterioară, dreptunghiulară. O altă rezolvare unică este o cruce cu brațe drepte, dublate (7). Primul tip l-am mai văzut până acum doar la Densuș.

Execuția a fost realizată prin incizare simplă (2, ), cu caneluri mai groase (1, 10, nesigur 11, 12, 13) și în relief (14). Din păcate, desenele sunt astfel redate ca și când asupra pietrei s-ar fi acționat în jurul crucilor, ceea ce este propriu pentru excizare. Dar, o anume calitate de piatră, face ca incizarea să fi fost mai ușor de realizat.

Pe lângă discutata piatră cu nr. 22, o altă piatră, pe care crucea o găsim aparent în mijlocul unui triunghi (12), poate indica și o căutată poziționată verticală a însemnelor. Și pietrele care au câte două cruci pe două fețe diferite (15, 19), indică tot fosta lor poziție verticală. Desigur, ea a stat alături de lespezi care nu puteau sta decât culcate (cele mai clare exemple, 16, 17, 21).

 

Ceea ce vedem la Dăbâca este o apetență bine marcată pentru semne funerare creștine, exterioare mormintelor. Gama nu a fost nici uniformă, nici monotonă sau expeditivă. Pe unele pietre s-a produs o investiție specială. Probabil doar absența „modei” inscripțiilor ori slaba răspândire a scrisului, împiedicându-i pe iobagii castrului și ai familiilor lor să realizeze și alte forme de artă funerară. Este prematur a căuta o explicație legată de felul în care s-au implantat mobilările funerare medievale și ce fel de origine au avut. Culoarea locală nu este de admis pur și simplu, fără vreo asociere cu alte piese arheologice similare.

Oricum, din acest moment să poate aprecia că de la Dăbâca avem la dispoziție cel mai vechi și însemnat lot de însemne funerare medievale din Transilvania.

 

Adrian Andrei Rusu   

 

 

 

 

 

 

 


 

[1] Este vorba despre Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca.