Medievistica Forum

Forumul medieviştilor din România
Acum este Decembrie 15, 2017, 06:37:50 AM

Ora este UTC + 2




Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 2 mesaje ] 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Somnul criticii
MesajScris: Aprilie 06, 2009, 08:28:02 AM 
Neconectat
Hero Member

Membru din: Septembrie 15, 2007, 03:58:57 PM
Mesaje: 91
Cu puţin înainte am prezentat o recenzie (Catalog nr. 141). Din mulţimea paginilor pe care le-am putut scrie - poate cele mai multe pe care le-am scris vreodată la adresa unei cărţi, se poate deduce cât de groase şi de neiertat sunt păcatele acelui volum.
Acum, aflu cu stupoare că aceeaşi producţie ca fi laureată într-o lansare oficială la Institutul de Arheologie "V. Pârvan" din Bucureşti, prin glasul unui profesor universitar de specialitate. Fiind publicată în limba maghiară, colegii mei bucureşteni, mult-vorbitori în această cunoscută limbă central-europeană, vor putea cântări din plin calitatea hârtiei, prezentarea grafică şi unele dintre imagini. Şi pentru că prin sud se văd mai puţine cărţi de istorie publicate după standarde tipografice mai ridicate, ar putea rămâne chiar admirativ-uşor invidioşi.
Întreb deci cât de departe am mai putem duce compromisurile profesionale?
Recenzia mea ar fi fost într-atât de incorectă sau părtinitoare, încât să se poată concepe şi o altă viziune, laudativă şi de scoatere în evidenţă inversă a aceleiaşi producţii?
Am ajuns oare atât de jos încât să recurgem la un sistem de "prietenii" pentru a substitui grosolăniile afişate public? Şi chiar a le aplauda în public? Cine ne obligă să ne solidarizăm într-atât cu sub-mediocritatea?
Autorul este "salvat" cu eticheta de "victimizat" de către unul dintre cei mai "răi" istorici ai României de astăzi? Va fi bătut condescendent pe umăr, i se va întinde o batistă de hârtie pentru cele câteva lacrimi produse la citirea "aprecierilor" muncii sale cuminţi, masive şi mutilate, şi va fi invitat să devină cercetător principal I...
Chiar avem nevoie de o tabula rassa pentru a mai avea vreodată şansa de a reprezenta ceva în faţa propriilor noştri ochi, ai celor ai urmaşilor sau ai colegilor din lume!


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Somnul criticii
MesajScris: Iunie 12, 2011, 11:56:40 AM 
Neconectat
Hero Member

Membru din: Septembrie 15, 2007, 03:58:57 PM
Mesaje: 91
Se mai întâlneşte în haosul nostru existenţial practica diluării până la caricatură a prestaţiei profesionale.
A fi "medievist" nu este îndeajuns. Tot aşa cum nici starea de "arheolog". Mă pot revolta pentru seninătatea cu care Florin Gogâltan, cercetător avizat pentru epoca bronzului, dintr-un institut academnic de excelenţă, "joacă tontoroiul" prin monumente premoderne ori cetăţi de secol XVIII, sub cuvânt că s-ar acoperi prin calitatea sa de arheolog. Aceeaşi calitate nu i-o contestă nimeni pentru epoci diferite de epoca în care şi-a dobândit competenţa şi calificarea. În concluzie, omul va putea lucra şi un castru roman sau într-o biserică de mănăstire franciscană. Cu aceeaşi seninătate şi netulburare venită de la nicio breaslă revoltată ori instituţie publică care să-i constate nivelul restrâns de competenţă, Dan Isac a săltat de la castre romane, la cimitire de secol XV-XVI. La Alba Iulia, Horia Ciugudean, un binecunoscut preistoricean, semnează acte de descărcare arheologică şi pentru un castru legionar roman şi pentru o cetate de tip Vauban. În altă parte de Românie, lucrurile stau cam la fel. Adică meseria se degradează prin proprii ei meseriaşi.
Mai departe, nimeni nu poate pretinde în România că ar fi specialist pe o anume epocă sau fenomen. Nu dispunem nici de heraldişti calificaţi pentru Evul Mediu, nici de numismaţi, nici de experţi pentru arta romanică, curând nici pentru pictura românească veche. Lista este incompletă şi nimic un "creşte" ori "se-ntemeiază" compensativ.
Sintagma "omul şi specializarea" nu mai are nici un credit, nici o căutare, nici o cale de a se consolida. "Săriturile" cronologice sunt admise fără indignări, egalitatea de competenţă este formal admisă numai dacă te denumeşti istoric ori arheolog.
Toate cele de mai sus sunt posibile datorită toleranţei nelimitate pe care o întreţinem fără să ne oblige careva din exterior. Aici nu există legi care să trebuiască a fi votate, nici poliţişti care să dea amenzi ori să pună cătuşe. Există o "libertate" abuzată de apatie, dezinteres şi lipsa totală a modelelor sănătoase. Ne facem de râs singuri în faţa "societăţii civile". Dacă cineva ar aduce un ginecolog să rezolve o fractură, ar fi privit ca un nebun. Dacă cineva aduce un istoric al fanarioţilor să discute despre Ioan de Hunedoara, nimeni nu ar sesiza măcar indecenţa de asociere. Materia de prestaţie (corpul omenesc şi istoria naţională) nu pare a fi echivalentă în consecinţe de malpraxis. Aparent. Dacă istoria agresată de non-specialişti nu moare, în schimb ea se bagatelizează şi se ridiculizează până la o totală desconsiderare; până la nevoia de "alţi istorici" obţinuţi prin revelaţie. Nu va mai conta dacă pentru un grup statuar al luptătorilor împotriva turcilor va referi un istoric academic ori un gestionar de firmă, foarte prezent în public prin opiniile pe care le exprimă în domeniul istoriei. Ce va mai conta dacă cu cetăţile se vor "juca" numai arhitecţii care nu mai au blocuri de construit ori ingineri structurişti? Iar ghidaje la toate monumentele istorice vor face figură absolvenţii de geografia turismului, teologie ori chiar industrie alimentară?
Când am întrebat un bine ajuns în "nemuritizare" de ce ori ce anume îl împiedică să exprime în scris ori în public adevăruri pe care le recunoaştea în dialoguri verbale, mi-a răspuns într-un mod ameţitor. Nu dorea să-şi asume critici, nu dorea să fie izvor de cuvinte grele la adresa contemporanilor săi! Nici măcar la adresa colegilor săi greşiţi nu avea fărâma de curaj de a spune oficial că s-ar desolidariza. Reacţiile îi erau strict limitate la apărarea propriei opere şi imagini. Pentru acel moment era chiar gata să-şi uite pudoarea de a ieşi într-o mass-media "de scandal" şi să-şi asume "bălăcăreala" cu glasuri anonime de pe forumuri. Viitorul său fizic era fatal limitat şi totuşi gândea ca şi când cineva i-ar mai putea retrage titlul ori nechema la un congres ce urma să aibă loc în următorii ani. Secătuit de subiecte majore ori frumoase de scris, poate şi simţindu-se pe undeva vulnerabil, la o prea vizibilă ieşire publică, nu putea să facă măcar oficiul de păzitor al curăţeniei metodologice, al nobleţei profesionale. Omul nu înţelegea ori poate ascundea în sine faptul că se constituia astfel într-un academician pitic, mai ales pentru sine, iar titlul obţinut nu l-a privit niciodată ca o răspundere faţă de societatea de care aparţinea.
Adesea chiar înconjurătorii nici nu-i acordau vreun credit pentru rectitudine, exemplaritate, previziuni, valorizări de lume. Nu era un om de statuie, de privit cu veneraţie, ci o cârpă în bătaia timpurilor; un joc al formelor de suprafaţă într-o societate grav degradată, în care până şi identitatea naţională pare a se topi în derizoriu. El însuşi nu se dorea un "vârf" întru nimic. Bun şi stimulator exemplu pentru ceilalţi, nu?
Toate cele de mai sus întorc către somnul criticii.


Sus
 Profil  
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 2 mesaje ] 

Ora este UTC + 2


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB® Forum Software © phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România