Medievistica Forum

Pentru cei posibil interesaţi, nu am ştiut unde să pun subiectul ăsta, dar dat fiind că diploma de nobilitare de mai jos e în posesia Arhivelor Statului din Cluj-Napoca, am crezut că e mai bine aici. Dacă nu, rog administratorii să mute subiectul unde cred ei de cuviinţă.

Diploma e datată 18 septembrie 1680, emisă de Mihai Apafi pentru iobagul Ioan Halga de pe moşia Hălmagiu (azi judeţul Arad).

Diploma

Sigiliul lui Mihai Apafi

Semnătura lui Mihai Apafi

Semnătura lui Francisc Bugar, secretarul lui Mihai Apafi

Întăriri ulterioare ale diplomei


Încercare de reconstituire a blazonului, după descrierea din diplomă, conform unei traduceri în limba română a conţinutului acesteia.


Traducerea diplomei
NOI, MIHAIL APAFI
Din mila lui Dumnezeu principe al Transilvaniei şi al părţilor Ungariei domn şi comite al secuilor
facem cunoscut prin cuprinsul celor de faţă tuturor celor cărora se cuvine, că noi pentru mijlocierea personală a unora dintre credincioşii noştri domni consilieri pe de o parte, iar pe de alta pentru rugăciunea preasmerită a plăcutei doamne Christina Veer, soţia cinstitului şi plăcutului Sigismund Banffi de Losoncz consilierul nostru cel mai apropiat, comite al comitatului Albei al Transilvaniei sus-zise, prin care ne-a făcut cunoscut că l-ar fi eliberat şi slobozit cu drept veşnic pe chibzuitul Ioan Halga originar de pe moşia ei, Hălmagiul Mare, pentru slujbele credincioase de sub jugul iobăgesc, cu dreaptă cinste. Aşadar, din mila noastră deosebită şi prin deplinătatea puterii noastre priciare scoţându-l cu îndurare pe acelaşi Ioan Halga din starea şi condiţia iobăgească în care s-a născut şi a trăit până acum, am hotărât să-l adăugăm, să-l asociem, să-l alegem şi să-l înscriem în ceata şi numărul adevăraţilor, fiilor, neîndoielnicilor şi deosebiţilor nobili ai acestui regat al Transilvaniei şi părţilor Ungariei anexate aceluiaşi, după cum l-am eliberat, adăugat, asociat, ales şi înscris prin tăria [scrisorilor] celor de faţă, hotărând în chip lămurit ca începând de acum pentru totdeauna, acelaş Ioan Halga şi moştenitorii şi urmaşii lui de ambele sexe să fie ţinuţi şi socotiţi drept adevăraţi, fii, neîndoielnici, şi deosebiţi nobili. Ca semn al acestei adevărate şi desăvârşite nobilităţi [le acordăm] aceste arme sau insemne ale nobilităţii: Scut militar de culoare albastră, în câmpul căruia se vede un cocor care veghează reprezentat în culoarea sa naturală, şezând pe piciorul stâng, iar cu dreptul cuprinzând o piatră preţioasă de culoarea zambilei, deasupra scutului este aşezat un coif militar cu viziera închisă, acoperită de o diademă regală, împodobită în chip cuvenit cu perle şi pietre scumpe, din conul coifului curg benzi sau panglici de culori diferite spre ambele marginile sau extremităţi ale coifului înconjurându-l şi împodobindu-l în chipul cel mai frumos, după cum toate acestea se văd clar înfăţişate şi zugrăvite cu mână iscusită şi arta picturii la capătul sau începutul scrisorilor noastre de faţă. Cu chibzuinţă şi după bună ştiinţă, din generozitatea noastră princiară, amintitului Ioan Halga, şi tuturor moştenitorilor şi urmaşilor săi de ambele sexe cu milostivire încuviinţând şi hărăzind le-am dat, dăruit şi conferit, ca ei înşişi, suszisele arme sau insemne ale nobilităţii, după obiceiul celorlalţi adevăraţi, fii, neîndoielnici, şi deosebiţi nobili care se folosesc de blazoane, oriunde, în bătălii, întreceri militare, turniruri, dueluri, întreceri individuale, şi în alte exerciţii militare şi nobiliare de orice fel, pe sigilii, steaguri, vase, veştminte, covoare, arme, medalioane, corturi, case, morminte şi în general pe orice fel de lucruri şi feluri de foloase, sub titlul întregii şi desăvârşitei nobilităţi, prin care dorim ca ei să fie zişi deosebiţi, să fie ţinuţi, numiţi şi socotiţi de către toţi oamenii şi de fiecare în parte, de orice stare, condiţie, treaptă, cinste, ordin, demnitate şi preeminenţă, şi să primească şi să poarte toate şi fiecare din acele slujbe, milostiviri, privilegii, scutiri, libertăţi, imunităţi şi prerogative pe care ceilalţi adevăraţi, născuţi, neîndoielnici, şi deosebiţi oameni nobili şi ostaşi ai amintitului regatului noastru al Transilvaniei şi ai părţilor Ungariei anexate aceluiaşi, le folosesc, se bucură după obicei, în orice mod, din vechime şi de drept, şi pe care să fie veşnic volnici şi în stare să le folosească, să se bucure. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră de faţă întărită cu puterea sigiliului nostru atârnat pomenitului Ioan Halga, tuturor moştenitorilor şi urmaşilor săi de ambe sexe am hotărât să le dăm cu milostivire şi să le hărăzim. Dată în cetatea noastră Iernut la 18 Septembrie 1680.

(în colţul din stânga jos)

In adunarea generala a domnilor magnati si nobili ai comitatului Alba Transilvaniei in ziua de 15 a lunii ianuarie anul 1682, tinuta in targul Aiud, scrisoarea armala de fata a fost infatisata, prezentata si publicatain numele si in persoana celui pomenit inauntru, fara sa se ridice vreo impotrivire.
Gaspar Szathmary, judele notarilor comitatului Alba Transilvaniei

(în colţul din dreapta jos)
Anul 1680, ziua 29 a lunii Noiembrie, in adunarea generala a domnilor locuitori ai celor trei natiunisi comitilor acestui regat al Transilvaniei si ai partilor Ungariei anexate aceluiasi, din decretul inaltimii sale princiare, pe ziua de 12 a aceleiasi noiembrie, intrunita si tinuta in orasul Alba Iulia, a fost infatisata, citita, publicata si aratata scrisoarea armala de fata fara sa se ridice vreo impotrivire

Nu ştiu cine a făcut traducerea.

Cum aş putea afla mai multe despre motivul care a făcut ca iobagul Ioan Halga să fie eliberat, pentru că din diplomă nu reiese clar ce a făcut (sau nu îmi dau eu seama).

V-aş ruga, orice observaţie, comentariu, adaos etc. să le faceţi, mi-ar fi de mare folos pentru completarea a ceea ce ştiu despre Ioan Halga.

În conscripţia din 1715, apare că încă trăia în satul Ţărmure, ca om liber (ori un fiu al lui, cu acelaşi nume, nu pot şti).

Aş dori să vă întreb ceva mai concret: ce origine poate să aibă numele Halga? Care ar fi fost interesul Cristinei Veer, care era nevasta comitelui Albei dacă am înţeles eu bine, să elibereze un iobag care după aia să stea tot în satul lui? Pentru ce faptă militară ar fi putut fi nobilitat Ioan Halga, din ce se poate deduce din blazon (am înţeles că bâtlanul reprezintă atenţia, vigilenţa, în heraldică)?

Vă mulţumesc anticipat pentru răspunsuri.

Am contactat Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din Bucureşti şi specialiştii de acolo mi-au comunicat că numele de Halga e menţionat în lucrările de specialitate ca provenind din cuvântul "halângă", care e de origine slavă şi înseamnă "tufiş".

Ce vă interesează ţine de "micile" mistere ale istoriei. Omul o fi făcut ceva servicii/slujbe, poate militare, poate foarte personale, pentru care stăpâna a socotit că-l poate scoate din iobăgie.
Aşa s-a mai născut un mărunt "nobil armalist", dintre cei numiţi cu dispreţ "de şapte pruni" (după averea nu mai mare de o palmă de loc), care aveau să fie măturaţi de către administraţia habsburgică instalată după 1700. Numai cei ce aveau diplome de la regi - spuneau reglementările cele noi - aveau dreptul de a se socoti şi de a fi adevăraţi nobili!
Din păcate, cam asta ar fi totul.
Pentru istoria locală el poate avea un oarecare rol; o familie de acolo ar putea să înalţe capul mai mândru şi gata!

Vă mulţumesc frumos pentru detalii! Sunt descendent al acestui Halga din Hălmagiu, străbunica mea încă se numea Halga după numele de familie pe care îl avea ca fată, dar numele de familie ni s-a schimbat în ultimele 4 generaţii de tot atâtea ori pentru că s-au născut doar fete în familie. Amintirea însă s-a păstrat, ca de altfel la încă vreo 8-9 familii din sat, dintre care cele mai multe apar şi în lucrările lui Ioan cavaler de Puşcariu. Sigiliul lui Ioan Halga l-a cumpărat prof. Cantemir Rişcuţia prin anii 1970 de la un păstor din Munţii Apuseni. Domnia sa a murit din păcate la începutul anilor 2000, iar soţia sa îşi aminteşte de sigiliu, dar nu îl mai găseşte. Am găsit doar copiile sigiliului în colecţiile Muzeului de Istorie din Arad. Apare astfel o altă întrebare: ce nevoie avea un astfel de nou nobil mărunt de sigiliu? Mă gândesc că fiind simplu ţăran, poate şi analfabet (?!), ce rost avea să dea banii pe un sigiliu?

Amuzantă porecla "de şapte pruni", n-am auzit de ea până acum. Din câte s-au păstrat în tradiţia locală, Hălgeştii nu au fost niciodată oameni prea înstăriţi, nici măcar de vază în sat. Au fost ţărani obişnuiţi, cu nimic mai presus decât alţii.

Toți nobilii, indiferent de gradul de cultură - deci şi cei sus-puşi, care nu ştiau carte! - aveau nevoie de sigiliu pentru a autentifica acte. Uneori doar pe ale altora, în calitatea simplă de martori.
Conţinutul sigiliilor este o altă poveste interesantă. Adesea erau doar câteva incizii amintind de vreo formă decorativă oarecare (floare, cruce, animal), alteori erau piese romane refolosite (geme şi camee, negociate la piaţă, tocmai pentru asemenea nobili fără blazoane ori care nu erau în măsură să şi le comande în mod special).

Sigiliul lui Halga Ioan avea reprezentat pe el bâtlanul de pe blazon, conform copiilor pe care le-am găsit la Muzeul din Arad.

Iată şi ceea ce pentru mine personal face deliciul istoriei: detaliile vieţii de zi cu zi dintr-o anumită epocă. Mi se pare fascinant că în epoca medievală mai erau "în circulaţie" destule camee romane, vechi de atâtea secole, încât să fie găsite de cumpărat la piaţă.