Am aflat că şirul tomosurilor care FAC sfinţi a primit o nouă şarjă de personaje.
Trebuie să scriu că un asemenea gest, ca istoric medievist şi ortodox, mă dezgustă de-a dreptul.
O ceată de ierarhi care nu prea au cu istoria decât sentimentul că este egală cu "tradiţia" pe care le vine greu să o definească şi să o dezlege de "sfânta tradiţie", se pun laolaltă şi ne servesc sfinţi pe tavă.
Un gest de o inutilitate de necrezut, într-o lume care numai de astfel de lucruri nu ar avea nevoie!
Cum îşi poate închipui cineva care va învăţa în şcoală despre Iacint de la Vicina, citind trei rânduri (adică tot atâtea câte se pot scrie corect despre el), că respectivul nu a fost numai sfânt, dar trebuie să aibă şi icoane şi să ne rugăm la ele fierbinte pentru trecerea crizei sau sănătatea nepoţilor?
O asemenea Biserică, care încearcă să ne umple de sfinţi, nu este o instituţie a vremurilor noastre. Este o relicvă care s-a uitat în Evul Mediu. Sau poate, vrea să împlinească tot ceea ce nu a făcut în aceleaşi vremuri trecute.
|