Bună ziua!
Nu sunt specialist în istorie, de fapt am absolvit o facultate care nu are nici o legătură cu istoria, dar sunt pasionat de istorie. Consideraţi-mă amator în ale istoriei şi dacă greşesc cu ceva în ale domeniului (o să încerc să nu o fac), să mă iertaţi.
Acum vă scriu pentru că şi eu mă ocup de reenactment, din 2007, deşi pentru epoca de la 1848 încoace (1848, Primul şi Al Doilea Război Mondial) şi am citit discuţia de mai sus.
Sper ca din experienţa mea de câţiva ani să fie ceva de folos celor care fac reenactment medieval, pentru că se pare că am avut aceleaşi probleme.
1. Numele asociaţiei noastre e una (foloseşte numai pt chestiuni administrative), numele cu care ne prezentăm la acţiuni e altul. Ne prezentăm sub numele unităţii militare reconstituite: Regimentul 1 grăniceri de la Orlat (1848), Regimentul 3 voluntari ardeleni Avram Iancu (1917), Regimentul 3 Dorobanţi "Olt" (al Doilea Război). Nu am avut nici o problemă cu diferenţierea asta, e ok.
2. Ne finanţăm numai din fonduri proprii. Nu acceptăm nici o sponsorizare de la cei care organizează acţiuni pe la târguri, bâlciuri sau alte întâlniri de acest gen (nici nu participăm la evenimente din astea). Participăm numai la acţiuni care pot fi legate de un eveniment istoric real şi pot să spun că e posibil acest lucru (deşi ar fi mai tentant să participăm la bâlciuri - acolo se plăteşte, dar nu vrem să fim asociaţi cu o astfel de imagine). A apărut de câţiva ani chiar Festivalul de Istorie Academică de la Râşnov (s-a scris despre el şi pe medievistica.ro), la care am participat cu clubul nostru de istorie militară. Au fost invitate numai grupuri care fac reenactment real, bine documentat (ok, că au mai "scăpat" pe ici, pe colo, vreo 2-3 care nu erau chiar corecţi din punct de vedere istoric, s-a mai întâmplat, dar se vrea să nu se mai permită aşa ceva). Mai sunt chiar posibile evenimente multi-epocă, la care "medievalii" ar fi bineveniţi, dar nu prea am găsit la noi pe cine să invităm şi să fie "historically corect" sau să nu ceară plata prestaţiei şi să se mulţumească cu cazarea şi masa, cum e în Occident.
3. Acceptăm să ni se deconteze numai cheltuieli legate de eveniment, dacă se poate, pentru a nu ne subordona nimănui şi pentru a nu deveni "comerciali" şi obiect de reclamă, ci pentru a păstra reenactmentul ca hobby. Astfel, acceptăm numai decontarea transportului, cazării şi a mesei, dacă nu, ne plătim noi astea. Nu acceptăm niciodată plata pentru reprezentaţie.
4. O scurtă perioadă de vreme am încercat să plătim din banii asociaţiei echipamentul unor reenactori, dar s-a dovedit că asta atrage destui oameni care de fapt vor să se distreze pe gratis în timpul liber şi nu privesc reenactmentul ca pe un hobby. Am echipat de sus până jos câţiva reenactori cu mai puţină dare de mână, pentru că am crezut că lor chiar le place reenactmentul. S-a dovedit, în cele mai multe cazuri, că de fapt nu au nimic comun cu pasiunea pentru istorie şi că prestaţia lor era de slabă calitate, ne şifonau imaginea clubului, aşa că treptat am renunţat la ei, dar şi la obiceiul de a echipa reenactorii din banii comuni. Acum, fiecare se echipează după posibilităţi. E mai dificil, dar măcar se vede cine e pasionat şi cine nu. Şi în general cine e pasionat se echipează. Sigur că astfel a scăzut brusc numărul doritorilor de a face reenactment

5. Chiar dacă epocile pe care le reprezentăm sunt mai aproape de zilele noastre, există unele necunoscute. Uneori nu se cunosc exact culorile unei uniforme, tipul unor varii echipamente etc. În acest caz, ori preferăm să nu îl reproducem, dacă nu avem documentaţie, ori, în cazul cel mai rău, dacă nu putem renunţa la o anumită piesă de echipament, încercăm să deducem ce ar fi fost plauzibil că s-a folosit, iar publicului îi precizăm întotdeauna că piesa X sau Y nu ştim dacă a fost aşa sau nu. Dar cazurile astea sunt rare şi preferăm să le evităm, pentru a putea să păstrăm reenactmentul la ce e el cu adevărat, adică reconstituire.
6. Colaborarea cu un specialist în istorie a fost esenţială. Noi am avut prima idee în 2005, dar am stat 2 ani până când am găsit un specialist dornic să ne ajute şi să fie şi competent. Am găsit, tot pe calea unui forum ca acesta, un muzeograf specialist în uniforme militare, care ne-a ajutat cu documentaţia, chiar cu recomandarea unui croitor care să se priceapă la croit uniforme de acum 100-150 ani şi cu multe altele pe care noi, ca amatori dornici, vroiam să le facem, dar nu aveam cum, pentru că nu suntem specialişti. De atunci, treaba merge strună.
7. Cel mai greu şi mai greu a fost să găsim un specialist bun şi dornic să ne ajute
