Domnului A. A. Rusu
Multumesc pentru toate precizarile Dvs., care sunt binevenite.
Raspandirea uzantelor heraldice de la Vest spre Est este cat se poate de normala. Este ceea ce s-a intamplat si in cazul primelor steme din Moldova si Tara Romaneasca, care au trecut muntii in acelasi sens (ma rog, in cazul Munteniei, de la Nord la Sud
). Revenind la cavalerii occidentali veniti in Ungaria, este indubitabili ca ei au contribuit la introducerea folosirii stemelor in acest stat. Organizarea militara implica si instrumente vexilare (ori alte utilizari legate de necesitatea asocierii si recunoasterii), prin urmare - chiar si pentru secolele XII-XIII - stemele erau "la ordinea zilei".
Mi-e teama insa ca ramane problema
calitativa a heraldicii folosite la nivelul regatului. Raspandirea uzantelor heraldice nu implica si asimilarea "pe scara larga" a unei heraldici corecte. Iata un exemplu; daca censored de la premisa dupa care heraldica presupune, ca o conditie de baza, amplasarea unor simboluri intr-un scut, cum vom explica suita de sigilii folosite de voievozii Transilvaniei din familia Lackfi? Dragonul acestora - simbolul neamului Hermann - constituia o figura de origine occidentala, dupa cum bine ati precizat. Dar de ce familia Lackfi nu folosea dragonul intr-un scut, ci liber in campul sigilar? Cu alte cuvinte, de ce nu folosea o stema veritabila? Raspuns: nu putem sti, caci liber era fiecare sa-si graveze orice in sigiliu. Dar exemplul dat arata ca pana si o familie importanta ca Lackfi utiliza mai degraba o
emblema, decat o
stema...
Da, desigur ca "marcile" pe care le amintiti - ale institutiilor religioase ori ale monetarilor regali - constituie elemente distinctive, lesne de identificat de catre un "grup tinta" mai larg (cam ca semnele electorale de astazi). Insa nu este mai putin adevarat ca heraldica avea sa ramana destula vreme un element mai mult de curiozitate; imi aduc aminte de decoratia mai multor cristelnite gotice de bronz (pe care le-am vazut in bisericile sasesti), stemele, vietatile heraldice si diferite alte motive ale perioadei erau folosite ca detalii pur ornamentale. Suntem inca departe de o larga "personalizare" a habitatului medieval, prin intermediul stemelor (reamintesc ceea ce am scris cu o alta ocazie, legat de numarul nu foarte mare de steme regale
expuse public).
Cat despre cromatica inventarului medieval, nimeni nu poate nega absenta culorii; nicaieri si nicicand omul nu a iubit monocromia - asta e clar! (pana si maiasii isi zugraveau piramidele in rosu). Problema pe care o ridic este aceea a
reproducerii corecte, legitime, a culorilor (adica
rigoarea insemnelor, dupa cum bine ati precizat). Un exemplu extracarpatin: nasturii de secol XIV descoperiti intr-un mormant din biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea-de-Arges; modelul fasciat al scutului Basarabilor a fost pictat, la vremea aceea, in alternanta de aur si verde, de unde si legatura care s-a facut cu cromatica scutului fasciat al lui Stefan cel Mare, de pe
Tetraevanghelul din 1502 (!!!). Oare nu este ceva in neregula cu o asemenea interpretare? Oare cat "credit" se poate pune pe cromatica "heraldica" a inventarului medieval?
Revenind la spatiul heraldicii maghiare, trebuie spus ca
problemele de cromatica urmeaza a fi analizate sub "beneficiu de inventar" (cel putin in privinta izvoarelor medievale). Un exemplu in acest sens: la link-ul
http://www.corvina.oszk.hu/corvinas-htm ... nc1143.htm se poate gasi un exemplar pictat de mana al
Cronicii lui Thuroczi, in care este reprodusa, de mai multe ori, gravura intrata in istoriografia romaneasca ca "lupta de la Baia". In acest exemplu, steagul moldovenesc este redat in culori, dar cromatica i se schimba de la o reproducere la alta. Asadar, desi avem de-a face - indiscutabil - cu un valoros izvor de epoca, informatia nu ne spune, de fapt, mare lucru...
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
