Medievistica Forum

"Agricultori erau şi jelerii, mai săraci decât cei dintâi, lipsiţi, probabil de pământ şi de case, locuind, de aceea, în gospodăriile celor bogaţi, proprietari de pământ, meşteşugari şi negustori, muncind pe seama acestora."
Şt. Pascu, Istoria Clujului. [i][i][i][i]Cluj, 1974, p. 83.[/i][/i]

Onorabilul academician defunct era convins că meşteşugarii şi negustorii aveau iobagi?

"Negustorii şi meşteşugarii clujeni îşi poartă mărfurile nu numai la târgurile din oraşele Transilvaniei, dar şi mai departe, în Ungaria, Boemia, Moravia, Polonia, Veneţia etc. Erau în primul rând produse agricole (vin), peşte, animale (cai, boi, porci) produsele acestora (caş, brânză, piei)..."
Ştefan Pascu, Istoria Clujului. Cluj, 1974, p. 88.

Poate trece drept banc: să mergi să vinzi caş şi peşte la Veneţia, de la Cluj!

"... statuile... ridicate la 1600 de turci, mai ales pentru valoarea metalului preţios ce poleia bronzul."
Ştefan Pascu, Istoria Clujului. Cluj, 1974, p. 90-91.

Păcat că nu ne-a explicat şi cum se poate aduna poleiala de pe o suprafaţă poleită!
Am să renunţ să mai citez din acest volum. Dacă am găsit atâtea lucruri pe parcursul a câtorva pagini, s-ar putea crede că am deschis o lucrare pusă pe glume nesfârşite.
Dar ştiu că scriitorul cel plin de şotii a ilustrat secţia de istorie a Academiei Române.

Am fost curios şi m-am uitat şi eu în Istoria Clujului.
Domnul Finişan are 100% dreptate!
Ca să-l confirm, am să adaug şi eu o mostră de înţelegere a vieţii rurale pe care ne-a lăsat-o pentru eternitate, semnatarul Şt. P.
Tăbăcarii, erau aşa de mulţi, că la 1448 "cumpărau un pământ lîngă Floreşti, în scopul amenajării unui heleşteu pentru trebuinţele meşteşugului lor".
Ca ardelean o să explic celor de altă viţă, că "heleşteu" este un maghiarism, care vine din "halasto", adică "lac de peşte". Deci autorul nostru scrie că tăbăcarii au făcut un iaz de peşte ca să bage apoi "var şi cenuşă sau alaun", ca să citez tot din opera maestrului. Se găseşte la p. 109.

Semnalez cat poate fi de nefericita o traducere incorecta.
"orase latifundiare"
"tavernic"
"judecatori regulati ai statului"
"camere saline"
Sursa este: Oraşe şi orăşeni. Coordonatori: Ionut Costea, Carmen Florea, Pal Judit, Rusz-Fogarsi Eniko. Cluj-Napoca, 2006.

„O întreprindere de asemenea dimensiuni mi-a oferit cel puţin un avantaj: acela de a constata cu câtă lipsă de responsabilitate, de respect faţă de predecesori şi de grijă faţă de urmaşi s-a lucrat adesea în câmpul nostru istoric. Nu mă refer aici la interpretările cu încărcătură ideologică, de orice fel ar fi fost ea, ci la metoda propriu-zisă de lucru: informaţii preluate la mâna a doua, note făcute în grabă şi pline de greşeli, traduceri aproximative din slavă sau latină, informaţii utilizate neatent. Li se adaugă identificările greşite, clişeele mentale sau de limbaj, incapacitatea autorilor de a înţelege specificul unei epoci şi modul de a gândi al unor oameni de demult. Toate acestea nu se întâlnesc în nişte încercări istoriografice ale unor mărunţi anticari sau admiratori necalificaţi ai trecutului. Ele caracterizează, din păcate, opera unor istorici pe care avem obiceiul să-i socotim valabili mai mult în virtutea inerţiei decât pentru că i-am fi citit cu atenţie vreodată. Consecinţa? Generaţiile care vin nu pot construi mai departe, pe asemenea temelii. Ele trebuie să-şi facă propriile temelii, să cureţe, să îndrepte, să aleagă, să arunce şi apoi, dacă viaţa le mai îngăduie, să înceapă să şi construiască.” (Maria Magdalena Szeleky, Sfetnicii lui Petru Rareş. Studiu prosopografic. Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2002, p. 37-38 ).
Notă: păcat că nu sunt nominalizaţi. Ne-ar fi prins foarte bine.

_________________
Stefan Dabija

"Folosind deducţia logică, Ştefan Pascu a încercat, în schimb, să facă precizări de ordin cronologic. Fără a cita vreun izvor şi fără a-şi argumenta ipoteza, Ştefan Pascu a stabilit, în mod arbitrar, data de 24 iunie 1566 [notă], ca moment al redactării acestui ahdname. Părerea sa a fost preluată necritic şi amplificată, ulterior, de Valeriu Veliman".
De văzut la Cristina Feneşan, Constitutirea principatului autonom al Transilvaniei. Bucureşti, 1997, p. 204.
Vorba cântecului ardelenesc: "aşa-mi vine câteodată, dorule... la-la-la"!

Iată cum şi de la cine trebuie să înveţe unii studenţi de la istorie. Autoarea acestei selecţii de citate este profesor universitar doctor şi conducător de doctorate, membră a numeroase comitete şi comiţii ale Ministerului Educaţiei şi Învăţământului.
"Atestate documentar sunt câteva produse realizate prin intermediul xilogravurii din regnul bisericesc..." (p. 10)
"Iniţiatorul cercetărilor bibliografice în sensul lor adevărat este Ion Bianu şi Nerva Hodoş..." (p. 17)
"Superioară unei bibliografii este bibliografia bibliografiilor care au început să apară în Europa atunci când a crescut numărul bibliografiilor naţionale..." (p. 17)
"Fundul mai poate fi format din blănuri" (p. 46)
"Epigrafia se ocupă de totalitatea materialelor şi obiectelor scrise pe materia dură ... unele produse din piele etc., grafitti pe ziduri sau vase, cărămidă după ardere" (p. 47)
"Luna reprezintă o rotire a Lunii în jurul Pământului" (p. 55)
"În rânduiala Bisericii există sărbători cu dară fixă" (p. 57)
"Studierea materialelor vechi intervine târziu, atunci când din sfera de interes al istoricilor încep să facă parte documente vechi..." (p. 58 )
"Disciplinele auxiliare implicate în arheologia medievală sunt istoriografia, arhitectura, istoria artei, conservarea, restaurarea" (p. 60)
" Metoda hidratării obsidianei - aceasta ne priveşte mai puţin" (p. 63)
"... atribuirea unor culturi materiale a complexului arheologice" (p. 63)
"În perioada premergătoare a apariţiei monedei umanitatea recurge la ..." (p. 65)
"Metrologia numismatică se ocupă de măsură valorică a monedelor" (p. 67)
"Documentele medievale româneşti nu conţin informaţii despre vechimea tuturor măsurilor folosite pe teritoriul României în evul mediu" (p. 70)
"Alte forme de împărţire a pământului se făcea în delniţă, jirebia..." (p. 71)

Toate sunt culese din prof. univ. dr. Eva Mârza, Introducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei. Alba Iulia 2002.
Lucrarea citată promovează din plin agramatismul la nivel universitar.

Mi se pare nedrept ca această rubrică să moară. Desigur, incapacitatea tehnică a Forumului a fost cauza pentru care postările au încetat.
Voi aduce aici o citare descoperită la o lectură recentă:

„Evul Mediu este o materie cu aptitudini speciale”

(Ioan Marian Ţiplic, Fortificaţii medievale timpurii din Transilvania (sec. X-XII). Iaşi, Edit. Institutului European, 2007, p. 29)