„O întreprindere de asemenea dimensiuni mi-a oferit cel puţin un avantaj: acela de a constata cu câtă lipsă de responsabilitate, de respect faţă de predecesori şi de grijă faţă de urmaşi s-a lucrat adesea în câmpul nostru istoric. Nu mă refer aici la interpretările cu încărcătură ideologică, de orice fel ar fi fost ea, ci la metoda propriu-zisă de lucru: informaţii preluate la mâna a doua, note făcute în grabă şi pline de greşeli, traduceri aproximative din slavă sau latină, informaţii utilizate neatent. Li se adaugă identificările greşite, clişeele mentale sau de limbaj, incapacitatea autorilor de a înţelege specificul unei epoci şi modul de a gândi al unor oameni de demult. Toate acestea nu se întâlnesc în nişte încercări istoriografice ale unor mărunţi anticari sau admiratori necalificaţi ai trecutului. Ele caracterizează, din păcate, opera unor istorici pe care avem obiceiul să-i socotim valabili mai mult în virtutea inerţiei decât pentru că i-am fi citit cu atenţie vreodată. Consecinţa? Generaţiile care vin nu pot construi mai departe, pe asemenea temelii. Ele trebuie să-şi facă propriile temelii, să cureţe, să îndrepte, să aleagă, să arunce şi apoi, dacă viaţa le mai îngăduie, să înceapă să şi construiască.” (Maria Magdalena Szeleky, Sfetnicii lui Petru Rareş. Studiu prosopografic. Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2002, p. 37-38 ).
Notă: păcat că nu sunt nominalizaţi. Ne-ar fi prins foarte bine.
_________________ Stefan Dabija
|