Medievistica Forum

Printre alte şocante întâlniri de care am avut parte este şi cea de la www.geocities.com/ntomoiu/tismana/basarabi/dinastii/htm. Cum se reuşeşte, în doar vreo două pagini, a se arunca peste bord, toată decenţa cunoaşterii unei perioade foarte "întunecate", este de-a dreptul miraculos şi neruşinat. De la geto-daci se ajunge, fără vâsle, la Basarabi!
Cum se poate afişa asa ceva? Simplu: cu libertatea nesimţirii.
Medievişti din toată ţara, apăraţi-vă!

Cineva scria de întrebări. Altcineva a cerut una concretă.
Eu aş începe cu una: de ce este atât de mare atracţia către daci (amestecaţi cu tot şi toate, pentru că discuţii punctuale nu prea e multă lume în stare să poarte) şi atât de slab intereseul pentru românii medievali?
O să încep şi cu un răspuns, fără să-l socotesc mulţumitor: pentru că ne e frică să-i cercetăm pe aceiaşi români! Vom afla, probabil, multe TAINE, care ne-au condus către apocalipsa existenţială de astăzi. Dar vreau să aud şi pe altcineva.

Un dac este mai departe, este mai misterios, mai romantic. Un român este un necăjit cronic. Cu câţiva voievozi mai breji care erau mereu puşi pe labe când ţopăiau prea tare (ca Băsescu). Altfel? Nici tu cu două imperii ca bulgarii, nici tu semeţ ca ungurii, nici catolic ca leahul, nici harnic ca sasul. La mijloc. Adică cum? Când a fost vorba despre marile calităţi ale românilor, istoricii intelectualităţii nu s-au putut pune de acord.
Şi atunci? Dacă au reclamă proastă, nu este mai bine să discutăm despre daci? Le punem lor în seamă ce nu putem pune pe seama românilor: limbă latină înainte de cucerire, creştinism înainte de Constantin cel Mare, extensie demografică la concurenţă cu indienii, origini glorioase şi înrudiri cu toată floarea post-cronagnoizilor şi post-neandertalienilor.
Mai apar câteva braţări de aur să tresare Neamul de Moştenitori. Păi dacă doar cutia în care s-au găsit este aproape tot atât de mare cât biserica de la Streisângeorgiu, de ce să nu discutăm mai competent despre groapa aia, decât despre biserică? Că s-au furat şi brăţările, este în firea dacilor sau românilor?

In epoca medievala,dupa cum am aflat din bibliografie, incultura in spatiul nostru a luat proportii uriase, nivelul de trai nu permitea accederea la valorile vest-europene. Reactia la aceste informatii este una de rusinare si de parere de rau pentru slaba dezvoltare intelectuala a ardeleanului (in cel mai bun caz) in comparatie cu locuitorii tarilor occidentale. Prin urmare se cauta o compensare a acestor lipsuri prin mitologizarea trecutului indepartat, de la care se asteapta salvarea onoarei romanului de astazi. Din pacate (sau din fericire!) un trecut glorios (real sau inchipuit) nu va restaura imaginea romanului in lume, ne revine noua, tineri ca varsta sau vointa, acest privilegiu.

Faptul ca eram sau erau inculti nu inseamna ca trebuie sa-i luam, sa-i impachetam si apoi sa-i aruncam la cosul de gunoi al istoriei. Daca acesti oameni medievali sau romani medievali, cum doriti sa-i numiti sunt lasat la marginea istoriei atunci inseamna ca am ramas si fara acel "picur" de mandrie nationala...inseamna ca am ajuns niste complexati vizavi de "rudele" noastre.
Eu cred ca nu ar trebui sa ne pese ca acei oameni au fost inapoiati, sau salbatici, ci ar trebui sa ne pese de ei indiferent de ce si cum au fost....Sa-i luam asa cum sunt....Nu cred ca "românul" medieval era un monument al prostiei, sa fim seriosi,credeti englezii sau francezii nu au avut si ei uscaturile lor?? Asa ca eu zic sa nu mai dramatizam si sa nu ne lasam complexati de stramosii nostri medievali ci din contra, ar trebui sa-i ridicam si sa-i asezam pe o treapta mult si bine meritata...

In primul rând, o salutăm pe prima doamna a Forumului!
Bine, cum scrieţi, dar dacii erau mai culţi, mai spălaţi, mai frumoşi? Ca să nu mai vorbim de faptul că, în păgânitatea lor, se mai şi mâncau între ei la mare foamete. Din păcate, nici Basarab n-a fost cât Decebal, nici măcar Burebista, cât Ştefan cel Mare. Sau Mihai Viteazul?
Deci ar fi să jinduim la glorii, ca nişte indivizi care nu am avut parte de ele?

Intr-adevar, "rudele" noastre mai apropiate ar trebui sa-si ocupe locul in randul "portretelor de familie", cum ar fi sa fie mai important un strabunic cunoscut doar din povestiri decat bunicii care ne-au lasat ca mostenire ceva mult mai palpabil? Aceasta mostenire nu este destul de bine cunoscuta si valorificata in manualele noastre de liceu, brosuri pentru turisti etc. Tendinta generala este acea "intoarcere la radacini", in lipsa informatiilor despre Evul Mediu. Sper sa reusim sa schimbam aceasta mentalitate. Cursul de Cultura materiala de la UBB a deschis unele minti in aceasta directie.

Ce este cursul de "Cultură materială"? V-a ajutat să înţelegeţi ce? Şi ceva din problema aici discutată?
Deci studentă... OK!
Eu, bătrânul trecut prin şcoli mai vechi, am mai prins ceva carte bună sau dascăli de rasă. Singurul lucru pe care-l pot reprosa lor este ca au fost prea timizi. Să fi fost aplecaţi de regimul trecut? E foarte posibil. Dar carte ştiau cât carul cu fân şi ne-o arătau mai ales ironic. Dăscălime cu stofă au fost mai puţin.
Prea multe s-au rupt în România, prea greu este să revenim la mintea din urmă.

Eu cred ca istoria medievala este incomoda pentru unii oameni. De ce aproape intodeanuna cand vine vorba despre istoria medievala discutam de Basarab si Stefan cel Mare? Nimeni nu pomeneste nimic despre un principe al Transilvaniei? Daca intrebi pe un copil la scola sigur nu va stii sa spuna nici un principe...dar in scimb va stii de Basarab, Stefan cel Mare,etc. Se insista mult prea mult pe antichitate si epoca moderna si prea putin pe istoria medie, pentru ca este mai problematica si incomoda.

Un cuvânt de-al domnului Ţiglaru mi-a redeşteptat o idee: "romantismul". Toate popoarele "clasice" ale Europei şi-au redescoperit identitatea din Romanistism. Atunci au negat Antichitatea, prea obositoare şi generală, în favoarea Evului Mediu, care le dădea, francezilor şi nemţilor, dar şi altora, sentimentul că sunt "ei", nu nişte corpuri ale unui tot prea mare şi fără particularitatea pământului pe care trăiau.
Acum, dacă mă întorc către romanticii noştri, voi vedea, probabil cu alţii care se vor uita altfel, împreună cu mine, cum romanticul Cipariu, de exemplu, nu avea nimic de găsit nobil, frumos, evocator la superlativ, în românii medievali. Abia Bălcescu a speculat romantismul din Mihai Viteazul. Numai că nici el nu a îndrăznit să scrie despre el că ar fi fost mai mult condotier, decât erou naţional român.
Aşa se face că dacii au devenit substitut de români medievali. Dar toţi care mai recug la ei ar trebui să priceapă că reprezintă un surogat. Proslăvindu-i nu ne înnobilăm pe noi, ci un popor mort, din care putem revendica cel mult nişte cromozomi amărâţi şi îmblânziţi mioritic.

Din cate vede si intelege mintea mea de student in anul 3, marea majoritate a studentilor in primul rand se complac in a alege o cale mai usoara, dupa unii, si anume Istoria Contemporana sau moderna...O alta parte, mai mica alege Istoria Antica si ce ramane merge spre Istoria Medie....Multi se feresc de aceasta perioada, considerand-o una sterila....La inceput am avut si eu unele dubii cu privire la "supradoza" de istorie a Bisericii, dar acum lucrurile s-au schimbat. Domnul Rusu a adus o pala de lumina in mintile noastre inguste si, unele, dornice de a-si largi orizonturile....Din pacate lumea prefera aceasta lume antica pentru ca e luata ca un dat...Stim multe date exacte, multe locatii de castre, etc, pe cand perioada medie este una ascunsa, inca, ingropata la propriu ce parca se cere a fi descoperita. In acest semestru am invatat ca, cel putin in privinta istoriei materiale, am ajuns doar sa indepartam un mic start de praf ce acoperea istoria. Sub acest strat, aceasta pelicula se ascunde un munte ce asteapta sa revada lumina zilei, un munte de lucruri noi, nebanuite, indelung intuite si asteptate....Or, omul se caracterizeaza si prin aceasta nevoie (instinctuala?) de descoperire....dar parca acest lucu lipseste cu desavarsire...inseamna ca nu mai suntem oameni sau suntem prea amortiti sa facem ceva pentru a ne reactiva acest instinct?....Multe surprize ne asteapta si lucruri extrem de placute fie ca ne convin sau nu....

O altă "subtilitate" pe care am descoperit-o este cea care aşează înşirarea pe care am pus-o în titlu. Ca şi când, vezi Doamne, ar fi chestii echivalente, din punctul de vedere al popoarelor. Adică au fost DACII şi apoi MEDIEVALII, cei din urmă fără identitate precisă, un fel de apatrizi sau de popor-salată.
Cred că termenul al doilea vine nu numai din teama de a da peste alţii decât românii, ci şi din neştiinţa de a-i departaja pe unii sau alţii. Este un nume confortabil şi neutru, care adoarme pe toţi posibilii înspăimântaţi de fantome.
În acelaşi timp, am putea destul de uşor să recurgem din nou la "munteni", "olteni", mai greu la "moldoveni", pentru că ar sări la harţă moldovenii-basarabeni. Cel mai rar am văzut însă "transilvăneni". Şi într-adevăr, dacă au existat ca realitate provincială, sunt sigur şi ca spirit, politic erau "unguri". Or asta ar supăra cel mai tare. Nu ar dormi liniştit nici un Vasile dacă i s-ar spune că stră-stră-străbunicul său a fost "ungur". Numai cu buletinul, desigur, dar tot acolo am ajunge, pentru că subtilitatea este prea mare pentru capete fierbinţi şi gândire de gândac.

Am observat că la noi, la români, nu se folosesc epitete "naţionale" jignitoare. Nici vorbă despre "barbar"! Cred că prea puţină lume ştie ce este ăla. Mult mai mult s-a folosit sau, ca timpi de folosire este cel mai apropiat, termenul de "ţigan". Aplicat nu doar unuia cu epiderma mai închisă, ci şi celui care are un anume comportament antisocial.
În Ardeal, gratulaţia cu "bozgor" (= ungur) sau "vlah împuţit" (budos olah), este transferată în medii subintelectuale ori îmbibate de alcool. Dar persistenţa lor latentă, răbufnitoare la ocazii, arată că resentimentele sunt prezente.
Dacă o parte a conaţionalilor unguri ne conduc cu liberalii, îi acceptăm ca atare. Când este vorba despre citit în istorie, sentimentele devin mai fierbinţi. Sunt convinsă că istoria ne incită, în loc să ne facă înţelepţi şi toleranţi.
Nu am găsit o cale corectă de a privi înapoi. Nici istoriile noastre nu sunt ale teritoriului, ci mai degrabă ale naţiilor. De aceia "medievalii" sunt suspecţi. Pentru că nu ştim cum să-i luăm, pentru că par diferiţi, pentru că noi suntem altfel.

Dragilor
Mie împlace cel mai tare DACO-ROMÂNII! Asta da identitate. Fără cusur de artificială şi de RĂZBOINICĂ. Probabil ăla care a scos-o din mânecă a vrut să-i plămădească din nou pe români. Adică mai breji, că altceva de la daci zău nu ştiu ce am mai putea lua. După bancurile alea care circula cu MARELE DICŢIONAR DACIC (brânză, barză, varză), nu poţi să te aştepţi să găseşti un nou Eminescu la daci. Iar dacă alţii îl pun pe Zamolxe în locul lui Dumnezeu, sunt doar nişte hulitori ordinari.
Parcă am înţeles că unii dintre domniilor voastre s-ar mulţumi cu românul TĂCUT, care a înnotat prin istorie ca peştele prin apă. Eu zic că şi aşa trebuie să fi avut ceva culoare. Numai că, dacă dacii ne sunt mai dragi, nu prea putem recompune culorilor românilor.
Vinovaţii sunt doar istoricii noştri. Ca oricare intelectuali umiliţi şi mâncător de vegetale, nu s-au semeţit niciodată decât să scrie cum li s-a comandat. Puţine da, multe nu. Unele prostii au ajuns atât de bine îngheţate, că şi ăia care au dat drumul la frigider le cred.
Vă pup şi nu vă lăsaţi. C-aţi început binişor.

Am aflat despre iminenta derulare a unui (al câtelea?) "festival dacic". Tot ce e acolo în program este, practic, un mascat apel la deprecierea valorilor posibile ale românilor. Doar dacii sunt "cei mai", cu faptele cele mai grozave, de imitat, scos la iveală şi popularizat. Pe lângă toate, sunt lansate certitudini cutremurătoare: este "exact" ca pe vremea lui Deceneu, capul lui Decebal Sinucigaşul este "cert" într-un anume punct îngropat, AICI, fără să fie dus la Roma de arătat senatorilor dacofobi şi plebei înfometate de sânge nord-dunărean.
Nimic nu mai are vreo culoare românească, este dacică sadea: trânta, urcatul pe stâlp, trasul cu frânghia, mai lipsesc muzicile şi bancurile, nu despre daci, ci dacice de-a dreptul.
Tot aşa înainte şi vom pierde ultimele decenţe! Va ieşi o mistică otrăvitoare, care ne va mai îmbăta vreo câteva decenii, timp în care cei treji (evident "duşmanii" - numai că nu ai românilor, ci ai dacilor, săracii) ne vor mai aplica nişte corecţii usturătoare.