Mănăstirea Bizere devine rezervaţie arheologică organizată


 

    Din anul 2003 situl arheologic de la Frumuşeni (jud. Arad) s-a impus atenţiei arheologilor şi opiniei publice din România datorită descoperirilor mozaicurilor de la Mănăstirea Bizere. Unice ca vechime şi frumuseţe în ţară, dar şi pe o rază de circa 1000 km, ele s-au bucurat de o primă prezentare[1].

        Datele istorice şi arheologice indică existenţa unui aşezământ al unor călugări benedictini veniţi probabil din Italia, cândva anterior anului 1150. Dacă din punct de vedere constructiv şi artistic, rolul mănăstirii s-a încheiat în prima jumătate a secolului al XIII-lea, viaţa i s-a derulat în continuare până la mijlocul secolului al XVI-lea (fig. 1 – panoul de la intrare).

        După o cercetare derulată sistematic şi continuu, timp de opt ani, complexul prinde contururi din ce în ce mai clare (fig. 2 – indicatorul rutier). În vest, biserica era dotată cu o planimetrie insolită: plan basilical trinavat, cu naos şi pronaos, altar principal cu contur de rotondă şi abside laterale semicirculare. Ea a fost încadrată de două curţi. Spre nord, exista şi o altă biserică-capelă, cu altar închis semicircular, apoi un palat abaţial cu etaj şi o instalaţie portuară. Spre sud, o curte cu o fântână arteziană de colţ era încadrată de un portic larg, cu circa 80 de colonete cu baze, capileturi şi imposte personalizate. La sud, curtea era mărginită de un refectoriu uriaş, cu plan bazilical. În exterior se aflau clădirile bucătăriei, băii, un grânar şi alte anexe. În sud-vest, insula Mureşului era amenajată cu un doc şi faleză (fig. 3 – planimetria complexului principal).

        În centrul insulei, un turn cu zidărie plină adăposteşte o fântână şi astăzi vizibilă. Este cea mai veche fântână medievală din România, care poate fi oricând refuncţionalizată. Pentru că locul a păstrat ruine vizibile, va fi protejat deja de o copertină simplă care să sugereze vechile elevaţii. La sud de turn, se află „barca-fantomă” (amprenta în mortar a unei bărci de peste 12 m lungime), descoperită în anul 2008 şi impregnată pentru a fi conservată.

        Datorită eforturilor constante depuse de responsabilul de şantier (dr. Adrian Andrei Rusu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca), întâlnite în mod exemplar cu înţelegerea şi colaborarea Complexului Muzeal Arad (dr. Peter Hügel, Florin Mărginean, George Pascu Hurezan), ai altor colaboratori (Ileana Burnichioiu, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia), rezevaţia a primit temeiuri juridice. Implicarea Consiliului Judeţean Arad şi a Primăriei Frumuşeni a contribuit esenţial la finanţarea proiectului.

        În data de 7 septembrie 2008, la ora 17, va avea loc inaugurarea „Rezervaţiei arheologice Mănăstirea Bizere”. Ea se va derula concomitent cu un spectacol câmpenesc (discursuri, jocuri medievale, arheologie pentru copii, standuri de carte şi materiale promoţionale, foc de tabără şi lumini tradiţionale, concerte de muzică medievală şi locală). Pentru că, în aceste momente, comuna Frumuşeni şi-a ales simbolul heraldic (care utilizeză decoraţia mozaicurilor) (fig. 4 – emblema comunei), evenimentul va fi promovat şi ca zi a comunei.

        La ora la care, în România de astăzi, rezevaţiile arheologice dispar, sunt agresate ori sunt deplin neglijate, judeţul Arad întemeiază prima sa rezervaţie arheologică. Este începutul altor acţiuni care vor tinde către un edificiu de protecţie a mozaicurilor, parc şi muzeu de sit.


 

[1] Ileana Burnichioiu, Adrian Andrei Rusu, Mozaicurile medievale de la Bizere. The medieval mosaics from Bizere. Die mittelalterlichen Mosaiken von Bizere. Cluj-Napoca, Edit. Mega, 2006, 56 p.