Cina cea de Taină și cuțitul de masă

 

    Banalul obiect de uz cotidian intră discret în frescele medievale prin scena "Cinei de taină" unde atenți pictorii-scenografi adaugă detalii unei atmosfere solemne transformând-o într-una familiară credincioșilor veniți la slujba religioasă din biserică. Astfel lângă pâinici, colaci, ridichi negre și vin își fac loc alături pe masa apostolilor pahare, potire, sfeșnice și, firește, cuțite. Sursa de inspirație pentru reprezentarea acestor piese de decor? Viața cotidiană contemporană medievală!

        Dar ce ar putea să taie aceste cuțite? Azime? Colaci? Ridichi? Pește? Numărul cuțitelor este inferior celui al comesenilor și aceștia nici nu par preocupați de tăierea alimentelor pentru că nu țin cuțitele în mână (cel puțin în secolele XIV-XVI)[1].

        Paradoxal tocmai într-o "Cină" unde nu sunt redate cuțite, la Humor, sunt redate două jumătăți tăiate de ridiche neagră.

 

          

            În ciuda acestei aparente lipse de utilitate forma cuțitelor evoluează:

 

 Chilieni sfârșitul secolului al XIV-lea

  

 

 Voroneț 1488

  

 

 Bălinești 1493

  

 

 Dobrovăț 1529

  

 

 Probota 1532

           Și la Voroneț, ascunsă după o lumânare, apare timid lingura.

 

 Voroneț 1488

 

 

Hârlău. Repictări succesive până în secolul al XVII-lea

 

Voica Istrate

[1] La Cina din Biserica Sf. Gheorghe din Hârlau un apostol ține cuțitul în mâna dreaptă, dar stratul original de pictură a suferit repictări pâna la începutul secolului al XVII-lea.