Stimaţi „site-işti” Merge aşa?

 

            Pentru că este un site de istorie medievală, ar trebui să fiu cât mai apropiat de disciplina ei. Adică, să-mi închid discret falca lăsată şi să nu bat câmpii pe teme în care nu mă simt acasă. Dar …

            1. Este o contradicţie şocantă! Chiar dacă este scos din cea mai autentică cristelniţă, copilul mai trebuie şi catehizat. Ar reieşi că „marea cristelniţă”, nu numai că trebuie să o ştim, dar ne lipseşte şi „naşul” care îl învaţă pe copil cine este Dumnezeu, Hristos, Sf. Petru şi Crăciunul. Grav, pentru că eu NU pot distinge, între secolele IV şi X (?), XI (?) …, ceva/cineva cu rosturile acestea.

            2. Adică vreţi să insinuaţi că românii creştini au trăit minunat cu toţi păgânii, fără ca să aibă probleme? În afara voastră s-a mai gândit cineva la chestia asta? Asta ar fi cam cum ai trăi astăzi cot la cot, într-un sat, cu arabii sau cu indienii incaşi? Da, încerc să-mi imaginez. Atunci, ca să nu aibă sau să facă probleme, toată lumea îşi ţine biserica, moscheea sau templul ascunse. Nu plec mai departe pentru că mă apucă durerile de cap.

            3. Într-adevăr, se poate să fi creştini fără să ai un loc sfinţit de închinare? Mie personal îmi vine greu să cred că el putea arăta ca un fel de baracă sau grajd mai curăţel.

            4. Ştiţi ce cred eu? „Ca să facă în ciuda ungurilor!”

            5. Mut de uimire! Habar n-am.

            6. Păi, au fugit cu toţii în Moldova şi s-au făcut ceangăi. Pardon, o parte au ajuns enoriaşi ai monseniorului Robu, de la Bucureşti. Se poate demonstra legătura?

            7. [… text socotit irelevant de Redacţie …]

            8. Tot felul de vlădici subversivi, buni actori şi bine ascunşi în cojoace miţoase de oi netunse. Asta ar fi o soluţie. Dar exista şi o reţea de plai, bine organizată cu case de gazdă şi călăuze, prin care cei cu nevoi de episcopi se duceau la reciclare la vreun vlădică din străinătate.

9. Uite că aţi scos adevărul, pe gură de păcătoşi: tot aşa de „minunate” au fost lucrurile şi pe vremuri, cum sunt şi astăzi. Numai că în vremurile medievale trebuie să fi fost o Securitate catolico-ungurească mai puţin performantă din moment ce românii au driblat-o mereu. Nu este mai simplu să transferăm şi numele instituţiilor, nu numai sâmburele similar?

10. Cred că dacă aş îndrăzni să scriu orice care nu convine, mi s-ar răscoli întreaga genealogie ca să mi se descopere că străbunicul a fost greco-catolic, iar stră-stră-străbunicul a cochetat cu husiţii cei eretici. În schimb, colegul meu baptist este dalmaţian şi ar trebui să uite că este român când vine vorba de istoria despre care vă interesaţi voi. Dacă m-aş încumeta la pus ceva pe hârtie, atunci probabil că nu ar avea nimeni curajul să mă acuze pe faţă, înţelepţii îşi vor da coate şi vor spune: iată de ce a scris, ce a scris! Urmează zâmbetul ironic-rău, care să acopere pe „Iudă!”. Cei mai puţin ticăloşi s-ar apuca de miorlăit şi tânguit. „Sărmanii de noi, uite ce ni se face, vai-vai!”

Cu slaba mea judecată eu zic să nu scrie nimeni nimic, că tot degeaba ar fi. Dar, după ce v-am citit, aş adăuga că … ar fi păcat totuşi ca să nu se vadă aşa ceva. Eu unul însă nu pot să o fac. Medieviştii români vreau să se ţină miopi, iar pe noi să ne legene cu glorii deşarte, cu iz patriotic?

[…]

Crăciun Tureanu,

comerciant, pasionat de istorie medievală 

 

30.11.2006