|
Faţă în faţă: conflict de generaţie sau erori
majore de percepţie?
Pretext - Feleacul
Nu
cu foarte mult timp în urmă, acest site găzduia recenzia domnului Adrian
Andrei Rusu, privitoare la volumul lui
Alexandru Simon, dedicat Feleacului. Ea a apărut însă, concomitent, în
revista de istorie a Universităţii „Babeş-Bolyai” (Studia. Historia).
În urmă cu puţin timp, domnul Ioan Aurel Pop a semnat, în revista Tribuna
(V, nr. 103, din 15-31 decembrie 2006, p. 8), un text intitulat Tentaţia
istoriei sau despre Feleac în context universal. Cu toate că articolul
din urmă nu conţine vreo referire precisă, deducem că are drept ţintă tot
volumul lui Alexandru Simon.
Încurajat de tenta generală a
acestui site, la care am adăugat imediat carenţa cu care sistemul
universitar nu lucrează pe direcţia formării şi disciplinarii opiniilor
critice, am crezut de cuviinţă să contrapun cele două analize. Ceea ce am
constatat va fi turnat într-un tabel. Nu mi-am îngăduit să dau dreptate, în
propria mea intervenţie, niciunuia dintre „competitori”. Însă pentru
calificative, am lăsat un spaţiu gol.
Este posibil ca locul de
apariţie al celui de-al doilea comentariu să fi impus restricţii de
exprimare. Numai astfel s-ar putea uşor scuza lipsa citărilor demonstrative
pentru susţinerea aserţiunilor. În această privinţă, domnul Rusu nu se
iroseşte în critici nesusţinute. Îmi închipui apoi că domnul Ioan Aurel Pop
nu ar scrie altfel dacă s-ar adresa unei reviste de istorie.
Dincolo de împărţirea
„adevărului”, constat însă două maniere de lucru fundamental diferite, care
conduc către concluzii diametral opuse. Cei doi autori de comentarii au
lucrat, după ştiinţa mea, o vreme împreună. Acum se dovedesc atât de
divergenţi încât produc o confuzie generalizată. Există o succesiune în
apariţii. După prima, cea de-a doua ar putea fi socotită ca rezultată din
nemulţumirea faţă de cea dintâi (presupunând că s-a citit), deci un fel de
contestare. Dincolo de starea de tensiune care pare că pluteşte în aer,
întrebări majore rămân: Este cartea lui Alexandru Simon un eşec sau o carte
de geniu? Este cumva posibilă şi o apreciere de mijloc care să combine
aciditatea domnului Rusu, cu entuziasmul domnului Pop? Se ascund alte
consideraţii în spatele manierelor de recenzare? Pentru toate cărţile de
istorie trebuie să ne aşteptăm la duble atitudini ieşite nu din normalitate,
ci din necesitatea „reacţiei”, a „echilibrului”, a salvării obligatorii unui
autor sau a unei cărţi? Ce finalitate are pentru sănătatea istoriografiei
româneşti?
Urmând ambele lecturi, se impune, fără
tăgadă, să apelăm la propria noastră judecată. În funcţie de ea, inevitabil
cineva va avea de suferit. Pentru că nu poate avea toată lumea dreptate! Pe
ultima coloană a tabelului meu faceţi-vă propriul vostru scor şi rumegaţi-l
apoi cum vreţi, în taină sau ieşiţi la lumină, ca şi mine.
Oricum eu consider totul drept o lecţie atât
de instructivă, încât pentru ceva similar aş sacrifica câteva cursuri în
care, cel mai des, dorm în pix şi mă gândesc cu nostalgie de ce profesorul
adormitor nu a fost trimis să încerce punerea în practică a tehnicilor
europene în stimularea metabolismului sugarilor.
Închei cu un panseu personal: cu cât vor fi
mai multe „Feleacurile”, cu atât vom învăţa mai repede!
|
Problema |
Adrian A. Rusu |
Ioan A. Pop |
„Judecata” unui terţ |
|
Forma declarată |
recenzie |
consemnare |
|
|
Loc de apariţie |
revistă ştiinţifică de istorie |
revistă de cultură |
|
|
Maniera de lucru |
„eseu prolix”, „Nu se distinge între izvor şi interpretare”,
„construcţiile ipotetice … nu au discernământ critic”, „efort
supradimensionat de epatare”, „Judecăţile … frizează tot ceea ce
ştiam”, „tonalităţi nonliterare”, „caiet cu „perle” al unei întregi
generaţii”, „Forţările ameţitoare, pro domo sunt …
implicate”, „totala neatenţie la detaliu”, „balast stilistic şi
interpretativ”, autorul „face greşeala capitală a perseverării în
credinţa că, de acum, nu mai are a se teme de judecăţi critice
exterioare, rămânând a se oglindi adică doar în propria sa grilă de
valori şi cu conştiinţa ambiţiilor sale” |
„total neconvenţională, surprinzătoare şi excepţional de atractivă,
ademenitoare”, „nonconformism” |
|
|
Structura |
Categoria „doar noi suntem în măsură să scriem istorie nouă,
frumoasă şi deşteaptă”, „măreţie bombastică”, „bibliografie – …
oglindă a haosului” |
„aparent dezordonată”, „manieră aproape clasică” |
|
|
Aparatul (notele) critic(e) |
„Frenezia notelor … ascunde carenţe dintre cele mai grave”, „unele,
foarte importante pentru subiect …, trimit la exegeză …, nu la
sursele originale; aserţiuni punctuale sunt acoperite de o paginaţie
generală …; citările succesive nu sunt făcute cronologic, ci după
liberul arbitru; ibidem-ul apare după note cu mai multe
trimiteri diferite; sursele sunt plasate după interpretările lor
istoriografice; numele autorilor este un joc necontrolat al
accidentelor de abreviere; au şi ele texte nesfârşite de comentarii
colaterale, concordate ca performanţă logică şi literară, la textul
principal; justificarea tehnicii de citare este alambicată …, încât
trebuie să o reciteşti pentru a-i înţelege mecanismul; sunt surse
neconsultate, dar citate fără remuşcări, autorul mărturisind cu
deplină seninătate că acolo nu a mai pus nici o paginaţie, tocmai ca
se observe cât de corect a lucrat”, „Nu cunoaşte diferenţa reală
dintre surse şi cele care profită de ele; corpusurile de epocă sunt
judecate drept „corespondenţă şi actele conducătorilor politici” …
ori „fonduri documentare pentru istoria regiunilor” …;
repertoriile regionale ale actelor de epocă ajung împreună cu
geografia fizică; la toponimie găsim studii asupra aşezărilor …; la
folclor, studii de etnografie; este de-a dreptul puerilă şi citarea
unui dicţionar de limbă, german-român; dar, dicţionarul etimologic
al limbii maghiare a ajuns la repertorii. … doar de acum urmează
„Lucrările generale” etc. Sare în ochi necunoaşterea utilităţii lui
„idem”. După o derulare cât de cât tematică, se strecoară „Culegeri
de studii”, „Scrieri alese”, „Volume omagiale” etc. etc., într-un
aranjament atât de particular, … „inovat” şi în contradicţie cu
orice norme de bibliografie istorică”, „ilustraţia la fel de
ameţitoare şi paralelă”, „autorul multiplică în patru limbi un
rezumat care are o cu totul altă structură internă decât textul
românesc” |
„cu
adevărat impresionant, … nu pentru a epata, ci pentru că sunt
necesare” |
|
|
Sinteza informaţiilor |
„nu
ştie să studieze izvoare”, „În câte o singură frază, se tranşează
decenii de istorie şi probleme divergente” |
„capacitate de receptare şi asimilare ieşite din comun” |
|
|
Focalizarea pe temă |
„este repede pierdută decenţa întreprinderii”, „dimensionată
paroxistic”, „toate marile personaje ale epocilor istorice se
încurcă în istoria locului” |
„nu
iese din limitele subiectului”, „locul … felecanilor este trasat şi
în funcţie de regi, sultani şi domni” |
|
|
Stil |
Citări ale propriilor aprecieri ale autorului volumului, „textul se
îneacă, devenind redundant şi inutil”, „lectura alambicată,
contradictorie şi baroc-suprarealistă a textului” |
„descifrare cu delicateţe”, „uşor de citit”, „a evoluat mult în
cursivitate”, „un nou stil istoriografic, o nouă abordare, plină de
miez şi de plăcute surprize”, „metafore şocante”, „asociaţii
insolite” |
|
|
Calificative generale |
„micile contribuţii informative reale”, „Are tentaţia sintezei, dar
nu deţine nici un control ferm al analizei. Este mai curând un fel
de proză vulgarizantă, cu spoială (aparenţă) de ştiinţificitate, cu
o disperată căutare de originalitate”, „un mixaj de naivitate cu
lucrări de seminar necenzurate, de veleitarism, ambiţii de mare
sinteză, fără baze, cu lipsă de discernământ”, „Finalitatea livrescă
la care ne-a oprit este un subprodus de proporţii pantagruelice,
menit să servească multiplu ca exemplu pentru eşec zgomotos” |
„scriere menită să rămână perenă” |
|
|
Calităţi ale autorului |
- |
„surprinzător de matur, capabil de cuprinderi vaste şi profunde, de
asimilări bibliografice infinite, de interpretări inedite, de
concluzii cu totul speciale” |
|
|
Receptare generală |
- |
„prima tentaţie poate să fie, pentru unii, de respingere”, stârnirea
„geloziei” |
|
|
Aprecieri paratextuale |
„şcolile nu mai există”, „libertatea de expresie a uitat
autocenzura”, „responsabilitate … a şcolii din care s-a extras”,
„cum a fost posibil să se admită publicarea unui rebut monumental,
aparent frumos ambalat, sub auspiciile aceleiaşi instituţii”, „Cât
de confortabil se pot simţii dascălii autorului care îl văd
„crescând” astfel şi împletindu-le renumele cu stângăciile,
carenţele şi gafele proprii? Aceasta este o cale încurajată
de a scrie istorie în anii care urmează?” |
tânăr care cunoaşte limbii numeroase, predă la universitate,
organizează zeci de manifestări ştiinţifice şi publică, prezent în
marile arhive şi biblioteci ale lumii, „unul dintre cei mai
remarcabili protagonişti” |
|
|
Reacţia nedisimulată la alte opinii |
- |
„suntem oameni şi nu ne este străină nici invidia, nici gelozia,
nici dorinţa de răzbunare, nici subiectivismul. Dar valoarea rămâne
şi învinge!” |
|
|
Valorizare globală |
foarte critică |
foarte laudativă |
|
C. T.
08.01.2007
|