Faţă în faţă: conflict de generaţie sau erori majore de percepţie?

Pretext - Feleacul

 


 

 

 

 

             Nu cu foarte mult timp în urmă, acest site găzduia recenzia domnului Adrian Andrei Rusu, privitoare la volumul lui Alexandru Simon, dedicat Feleacului. Ea a apărut însă, concomitent, în revista de istorie a Universităţii „Babeş-Bolyai” (Studia. Historia). În urmă cu puţin timp, domnul Ioan Aurel Pop a semnat, în revista Tribuna (V, nr. 103, din 15-31 decembrie 2006, p. 8), un text intitulat Tentaţia istoriei sau despre Feleac în context universal. Cu toate că articolul din urmă nu conţine vreo referire precisă, deducem că are drept ţintă tot volumul lui Alexandru Simon.

            Încurajat de tenta generală a acestui site, la care am adăugat imediat carenţa cu care sistemul universitar nu lucrează pe direcţia formării şi disciplinarii opiniilor critice, am crezut de cuviinţă să contrapun cele două analize. Ceea ce am constatat va fi turnat într-un tabel. Nu mi-am îngăduit să dau dreptate, în propria mea intervenţie, niciunuia dintre „competitori”. Însă pentru calificative, am lăsat un spaţiu gol.

            Este posibil ca locul de apariţie al celui de-al doilea comentariu să fi impus restricţii de exprimare. Numai astfel s-ar putea uşor scuza lipsa citărilor demonstrative pentru susţinerea aserţiunilor. În această privinţă, domnul Rusu nu se iroseşte în critici nesusţinute. Îmi închipui apoi că domnul Ioan Aurel Pop nu ar scrie altfel dacă s-ar adresa unei reviste de istorie.

            Dincolo de împărţirea „adevărului”, constat însă două maniere de lucru fundamental diferite, care conduc către concluzii diametral opuse. Cei doi autori de comentarii au lucrat, după ştiinţa mea, o vreme împreună. Acum se dovedesc atât de divergenţi încât produc o confuzie generalizată. Există o succesiune în apariţii. După prima, cea de-a doua ar putea fi socotită ca rezultată din nemulţumirea faţă de cea dintâi (presupunând că s-a citit), deci un fel de contestare. Dincolo de starea de tensiune care pare că pluteşte în aer, întrebări majore rămân: Este cartea lui Alexandru Simon un eşec sau o carte de geniu? Este cumva posibilă şi o apreciere de mijloc care să combine aciditatea domnului Rusu, cu entuziasmul domnului Pop? Se ascund alte consideraţii în spatele manierelor de recenzare? Pentru toate cărţile de istorie trebuie să ne aşteptăm la duble atitudini ieşite nu din normalitate, ci din necesitatea „reacţiei”, a „echilibrului”, a salvării obligatorii unui autor sau a unei cărţi? Ce finalitate are pentru sănătatea istoriografiei româneşti?

Urmând ambele lecturi, se impune, fără tăgadă, să apelăm la propria noastră judecată. În funcţie de ea, inevitabil cineva va avea de suferit. Pentru că nu poate avea toată lumea dreptate! Pe ultima coloană a tabelului meu faceţi-vă propriul vostru scor şi rumegaţi-l apoi cum vreţi, în taină sau ieşiţi la lumină, ca şi mine.

Oricum eu consider totul drept o lecţie atât de instructivă, încât pentru ceva similar aş sacrifica câteva cursuri în care, cel mai des, dorm în pix şi mă gândesc cu nostalgie de ce profesorul adormitor nu a fost trimis să încerce punerea în practică a tehnicilor europene în stimularea metabolismului sugarilor.

Închei cu un panseu personal: cu cât vor fi mai multe „Feleacurile”, cu atât vom învăţa mai repede!

 

 

 

Problema

Adrian A. Rusu

Ioan A. Pop

„Judecata” unui terţ

Forma declarată

recenzie

consemnare

 

Loc de apariţie

revistă ştiinţifică de istorie

revistă de cultură

 

Maniera de lucru

„eseu prolix”, „Nu se distinge între izvor şi interpretare”, „construcţiile ipotetice … nu au discernământ critic”, „efort supradimensionat de epatare”, „Judecăţile … frizează tot ceea ce ştiam”, „tonalităţi nonliterare”, „caiet cu „perle” al unei întregi generaţii”, „Forţările ameţitoare, pro domo sunt … implicate”, „totala neatenţie la detaliu”, „balast stilistic şi interpretativ”, autorul „face greşeala capitală a perseverării în credinţa că, de acum, nu mai are a se teme de judecăţi critice exterioare, rămânând a se oglindi adică doar în propria sa grilă de valori şi cu conştiinţa ambiţiilor sale”

„total neconvenţională, surprinzătoare şi excepţional de atractivă, ademenitoare”, „nonconformism”

 

Structura

Categoria „doar noi suntem în măsură să scriem istorie nouă, frumoasă şi deşteaptă”, „măreţie bombastică”, „bibliografie – … oglindă a haosului”

„aparent dezordonată”, „manieră aproape clasică”

 

Aparatul (notele) critic(e)

„Frenezia notelor … ascunde carenţe dintre cele mai grave”, „unele, foarte importante pentru subiect …, trimit la exegeză …, nu la sursele originale; aserţiuni punctuale sunt acoperite de o paginaţie generală …; citările succesive nu sunt făcute cronologic, ci după liberul arbitru; ibidem-ul apare după note cu mai multe trimiteri diferite; sursele sunt plasate după interpretările lor istoriografice; numele autorilor este un joc necontrolat al accidentelor de abreviere; au şi ele texte nesfârşite de comentarii colaterale, concordate ca performanţă logică şi literară, la textul principal; justificarea tehnicii de citare este alambicată …, încât trebuie să o reciteşti pentru a-i înţelege mecanismul; sunt surse neconsultate, dar citate fără remuşcări, autorul mărturisind cu deplină seninătate că acolo nu a mai pus nici o paginaţie, tocmai ca se observe cât de corect a lucrat”, „Nu cunoaşte diferenţa reală dintre surse şi cele care profită de ele; corpusurile de epocă sunt judecate drept „corespondenţă şi actele conducătorilor politici” … ori „fonduri documentare pentru istoria regiunilor” …; repertoriile regionale ale actelor de epocă ajung împreună cu geografia fizică; la toponimie găsim studii asupra aşezărilor …; la folclor, studii de etnografie; este de-a dreptul puerilă şi citarea unui dicţionar de limbă, german-român; dar, dicţionarul etimologic al limbii maghiare a ajuns la repertorii. … doar de acum urmează „Lucrările generale” etc. Sare în ochi necunoaşterea utilităţii lui „idem”. După o derulare cât de cât tematică, se strecoară  „Culegeri de studii”, „Scrieri alese”, „Volume omagiale” etc. etc., într-un aranjament atât de particular, … „inovat” şi în contradicţie cu orice norme de bibliografie istorică”, „ilustraţia la fel de ameţitoare şi paralelă”, „autorul multiplică în patru limbi un rezumat care are o cu totul altă structură internă decât textul românesc”

„cu adevărat impresionant, … nu pentru a epata, ci pentru că sunt necesare”

 

Sinteza informaţiilor

„nu ştie să studieze izvoare”, „În câte o singură frază, se tranşează decenii de istorie şi probleme divergente”

„capacitate de receptare şi asimilare ieşite din comun”

 

Focalizarea pe temă

„este repede pierdută decenţa întreprinderii”, „dimensionată paroxistic”, „toate marile personaje ale epocilor istorice se încurcă în istoria locului”

„nu iese din limitele subiectului”, „locul … felecanilor este trasat şi în funcţie de regi, sultani şi domni”

 

Stil

Citări ale propriilor aprecieri ale autorului volumului, „textul se îneacă, devenind redundant şi inutil”, „lectura alambicată, contradictorie şi baroc-suprarealistă a textului”

„descifrare cu delicateţe”, „uşor de citit”, „a evoluat mult în cursivitate”, „un nou stil istoriografic, o nouă abordare, plină de miez şi de plăcute surprize”, „metafore şocante”, „asociaţii insolite”

 

Calificative generale

„micile contribuţii informative reale”, „Are tentaţia sintezei, dar nu deţine nici un control ferm al analizei. Este mai curând un fel de proză vulgarizantă, cu spoială (aparenţă) de ştiinţificitate, cu o disperată căutare de originalitate”, „un mixaj de naivitate cu lucrări de seminar necenzurate, de veleitarism, ambiţii de mare sinteză, fără baze, cu lipsă de discernământ”, „Finalitatea livrescă la care ne-a oprit este un subprodus de proporţii pantagruelice, menit să servească multiplu ca exemplu pentru eşec zgomotos”

„scriere menită să rămână perenă”

 

Calităţi ale autorului

-

„surprinzător de matur, capabil de cuprinderi vaste şi profunde, de asimilări bibliografice infinite, de interpretări inedite, de concluzii cu totul speciale”

 

Receptare generală

-

„prima tentaţie poate să fie, pentru unii, de respingere”, stârnirea „geloziei”

 

Aprecieri paratextuale

„şcolile nu mai există”, „libertatea de expresie a uitat autocenzura”, „responsabilitate … a şcolii din care s-a extras”, „cum a fost posibil să se admită publicarea unui rebut monumental, aparent frumos ambalat, sub auspiciile aceleiaşi instituţii”, „Cât de confortabil se pot simţii dascălii autorului care îl văd „crescând” astfel şi împletindu-le renumele cu stângăciile, carenţele şi gafele proprii? Aceasta este o cale încurajată de a scrie istorie în anii care urmează?”

tânăr care cunoaşte limbii numeroase, predă la universitate, organizează zeci de manifestări ştiinţifice şi publică, prezent în marile arhive şi biblioteci ale lumii, „unul dintre cei mai remarcabili protagonişti”

 

Reacţia nedisimulată la alte opinii

-

„suntem oameni şi nu ne este străină nici invidia, nici gelozia, nici dorinţa de răzbunare, nici subiectivismul. Dar valoarea rămâne şi învinge!”

 

Valorizare globală

foarte critică

foarte laudativă

 

 

 

C. T.

08.01.2007