Capete de „bour” de la Boian

(com. Bazna, jud. Sibiu)


 

      Nu cu mult timp înainte publicam câteva pagini relative la relaţiile Moldovei cu Transilvania în vremea lui Ştefan cel Mare.

Constat acum – a nu ştiu câta oară! – că nu trebuie să mă bazez aproape deloc pe „moştenirea” lăsată de texte istoriografice mai vechi; chiar şi dintre cele care aparţin autorilor în viaţă. Acest mic text este o mărturie suplimentară. Acum şi aici voi reveni asupra mărturiilor heraldice de la Boian.

Precum se cunoaşte, complexul bisericii fortificate adăposteşte două reliefuri interesante pentru tratare. Primul, vizibil cu mare uşurinţă, se află postat deasupra turnului de poartă din sudul complexului (foto 1). Este un relief plasat pe o placă circulară, care conţine doar un cap de „bour” (sigur bovideu!). Din punct de vedere estetic se remarcă prin acurateţea liniilor sale, simetric echilibrate în funcţie de axa piesei. Descrierea poate fi aici oprită. Analogiile însă trebuie încă căutate şi puse să ne arate cam din ce fel de cerc provine relieful nostru.

Mult mai multe aş putea adăuga acum despre cea de-a doua piesă. Ea se afla amplasată pe latura de nord a navei bisericii, la o înălţime apreciabilă faţă de intrare, aproape de cornişa acoperişului. În primăvara timpurie, crengile copacilor nu-l acoperă decât parţial, lăsând şansa unei „lecturi” noi (foto 2), care, dacă nu imediat, ne va putea conduce poate către interpretări diferite de cele până acum circulate.

Principala mobilă a reliefului aproape pătrat o formează capul şi grumazul unui alt bovideu. Craniul este dispus în semiprofil către dreapta. Perechea de coarne este modelată corect şi ferm, cu traiectorie semicirculară, tinzând să se închidă deasupra frunţii. Numai urechea stângă a rămas figurată, mică şi uşor oblică. Mai departe încep însă ciudăţeniile. În primul rând ochii sunt total asimetrici: dacă cel drept se vede pe jumătate, în schimb stângul ajunge la independenţa şi reliefului unui ochi de cameleon. În sfârşit, botul curbat spre gură, aminteşte mai curând de unul de cal. Gâtul a fost lăsat lung, cu partea inferioară redată cu pielea franjurată în linie curbă.

Capătul dinspre trunchi a fost redat însă de-a dreptul şocant: cu detalii de trahee şi coloană vertebrală specifice unui rezultat de măcelărie.

Ultimul artificiu decorativ este şi el insolit: bovideul are în bot patru sau cinci fire de plante, din care cel puţin prima din stânga este o frunză cu palmaj ascuţit, iar alte două par să conţină câte doi muguri alungiţi de flori.

Între coarne vedem o stea cu şase colţuri ascuţite, dintre cele unul este deteriorat, iar înspre dreapta capului, o roză perfect circulară, cu pistil şi trei rânduri de petale.

Placa de piatră are în partea superioară doar o cornişă reliefată, cu secţiune triunghiulară.

Ca să facă dificilă orice fel de analiză cronologică, relieful de la Boian nu conţine elemente de care să ne putem lega cu mare precizie.

Până la analize serioase, noi socotim că este o foarte originală şi locală de tratate a însemnului heraldic moldav. O facem publică pentru a sări în ajutorul heraldiştilor.

 

Adrian Andrei Rusu