II. Judeţul Sibiu. Inscripţii de monumente: afaceri şi incultură

Dacă e boală, atunci să fie molimă!

            Alţi „buni gospodari” s-au iţit şi la monumentele Sibiului. Pe lângă şosele au pus nişte panouri ca să nu poţi deosebi Şeica de Slimnic. O cromatică nefericită mai are puţin până să fi ajuns maronie. Poate o rezolvă curând soarele.

            Iată că nu a fost de-ajuns! În interiorul unui loc, ce au zis oamenii noştri mai buni businesmani, decât culturnici: un indicator e prea ieftin! Să punem trei atunci! Geaba uliţa era cam dreaptă, până la locul acela (cum îi zice? – vedem imediat), au aşezat totuşi şirul de tăblii identice. Că doar erau plătite, nu?

            Şi în urmă, au dat cu spoiala lor de cultură-n indicatoare. Adică, dacă lucrul „ăla”, care scoate banii poporului, are ziduri, se cheamă că-i cetate. Simplu! Biserica-i a saşilor ori a cui s-o mai fi prăsit dintre ei. Deci, cetatea-i de indicat, biserica o fi ea acolo, înlăutru, dar nu contează. Şi iaca aşa, prin reducţiune, o ditamai biserică fortificată, mândria şi particularitatea provinciei, a ajuns un cuib banal de militari!

            Adresăm calde felicitări isteţilor care au buzunărit atât de măiestru banul public, laolaltă cu compasiunea şi bătaia pe umăr a reprezentanţilor Culturii Româneşti din teritoriu!

            Le vom face şi câteva sugestii care, poate, le-ar putea spori averea şi renumele:

            Inscripţii propuse:

            Biserică de deal

            Îngrăditură de sărit către ruină

            Zonă protejată împotriva ieşirii mirosurilor de murdărie

            Oază istorică scutită de utilităţi publice

            Mărturia gloriei saşilor şi a triumfului românilor asupra istoriei

            Cetate de dărâmat încet

            Histori-sistem ne-ecologic, cu potenţialităţi de teren pentru mall

            Zonă de disimulat chitanţe grase, contra praf istoric din ochi de troglodiţi

                                                                                                Gelu Munteanu