Iniţiativă pentru protejarea patrimoniului construit

Petiţia on-line postată la 29 iunie 2009, cu comentariile Medievisticii

Asistăm în ultimii ani la un adevărat masacru arhitectural al zonelor istorice ale oraşelor şi satelor din România. Nenumărate case cu valoare arhitecturală au fost demolate pentru a fi înlocuite cu imobile cu valoare exclusiv bănească. Opinia specialiştilor este că distrugerea patrimoniului construit după 1989 este mai gravă decât în întreaga epocă Ceauşescu. Deplin corect. Cauza: numai vina românilor înşişi. În limbaj plastic „aţi fura singur căciula”, „aţi tăia craca de sub picioare”.

Ne aflăm într-un moment critic pentru oraşele din România: continuarea încă 2-3 ani a actualei stări de lucruri ar duce la compromiterea definitivă a identităţii culturale a unora dintre ele. Fenomenul este atât de grav, încât în unele locuri, nici nu mai este nimic de salvat.

Există mai multe cauze specifice care duc la distrugerea patrimoniului. Este necesară eliminarea lor cât mai urgentă prin aplicarea, între altele, a următoarelor soluţii:

1. Este necesară începerea unui program naţional de cartare a zonelor construite protejate. Legea spune cine este responsabil pentru acest lucru. Dar, ca orice lege din România, nu se respectă!

Este inacceptabil faptul că imobilele cu valoare arhitecturală din zonele construite protejate, cu excepţia monumentelor istorice, nu au un statut juridic cert care să le protejeze de la demolare. Deşi era prevăzută încă din 2000, cartarea tuturor imobilelor din zonele protejate şi clasificarea lor în categorii valorice s-a făcut în proporţii infime. Este jocul firesc al speculanţilor, conjugat cu delăsarea şi prostia naţională care ne-a cuprins ca o boală.

2. Este necesară modificarea de urgenţă a legislaţiei, astfel încât avizele directorilor Direcţiilor Judeţene de Cultură în zonele construite protejate să fie condiţionate de avizele favorabile ale Comisiilor Zonale ale Monumentelor Istorice. Cu condiţia ca acelaşi directori să nu fie folclorişti, poeţi ori rataţi oameni politici.

Este inacceptabilă numirea din mai 2009 a Directorilor Direcţiilor Judeţene de Cultură de către organizaţiile locale ale partidelor la putere. Date fiind atribuţiile excesive ale directorilor Direcţiilor Judeţene de Cultură în avizarea demolărilor şi construcţiilor în zonele protejate şi lipsa de competenţă a politicienilor locali asupra patrimoniului, se creează premisele pentru abuzuri ale autorităţilor locale asupra patrimoniului construit. Din nou, boală naţională! Nu se aplică numai la domeniul monumentelor. Datorită ochelarilor de cal, România se dizolvă treptat în toate domeniile de excelenţă.

3. Este necesară operarea în regim de urgenţă a unor modificări legislative privind zonele construite protejate. Chiar dacă s-ar reface legea, nu ar fi cine să o pună în practică.

Este inacceptabil faptul că propunerile de modificare a legislaţiei în protecţia patrimoniului făcute încă din 2006 de organizaţiile profesionale şi reiterate continuu până în 2009 nu au fost încă operate în legislaţie. Este vorba de:

a) includerea temporară a zonelor construite protejate în categoria monumentelor istorice, până la cartarea tuturor imobilelor din perimetrul lor; Acelaşi comentariu: haosul românesc este de vină.

b) explicitarea procedurii de expropriere pentru proprietarii de monumente şi de imobilele din zonele protejate care permit degradarea acestora şi aplicarea acestei proceduri acolo unde este cazul; Cine urmăreşte procedura? Dacă nu suntem capabili nici să ne strângem impozitele, vom avea proceduri corecte la monumente?

c) transparenţă în emiterea autorizaţiilor de desfiinţare în zonele construite protejate; Puţini vor pricepe şi nu vor putea face nimic.

d) condiţionarea demolării de soluţia de arhitectură pentru imobilul care va fi construit în loc; În primul rând un cât de mic ajutor ori înlesnire date proprietarului, ca semn al interesului public pentru obiectiv.

e) explicitarea şi facilitarea procedurii de întrerupere a lucrărilor de construcţie sau de desfiinţare în zonele construite protejate în cazul suspiciunilor de ilegalitate; Legea construcţiilor cum funcţionează şi cine o aplică? Tot nişte români flămânzi.

f) includerea în sfera penală a distrugerilor de clădiri în zonele construite protejate. Şi, am adăuga noi, mediatizarea cazurilor deja tratate, cu preoţi ori primari aruncaţi la închisoare.

4. Este necesară corectarea în regim de urgenţă a legislaţiei privind autorizarea lucrărilor de demolări şi construcţii, în scopul eliminării abuzurilor. Şi va fi dată primarului care este inginer şi are o ură sălbatică pentru ruina care-i stă în mijlocul localităţii?

Sunt inacceptabile următoarele situaţii des întâlnite în practică:

a) Primăriile nu sunt obligate să comunice publicului autorizaţiile de construcţie sau de desfiinţare emise. Vecinii şi opinia publica află de o demolare când buldozerul este deja în acţiune. Şi ce ar trebui să facem? „Asociaţia antibuldozerelor”?

b) Inspectoratul de Stat în Construcţii nu poate opri lucrările de construcţii sau de desfiinţare efectuate în baza unor autorizaţii ilegale (frecvente). Acest atribut revine instanţei, care se pronunţă cel mai repede în 30 de zile. Într-o societate de aluat, absolut niciun fel de lege nu se poate aplica.

c) Nu există sancţiunea cu repunerea în starea iniţială pentru construcţiile şi demolările efectuate în baza unor autorizaţii ilegale (frecvente). Suntem curioşi cine va fi în stare să refacă o biserică fortificată săsească ruinată prin neglijenţă.

5. Este necesară suplimentarea optimă a personalului Ministerului Culturii dedicat protejării monumentelor istorice şi a zonelor construite protejate.

Este inacceptabil ca 30.000 de monumente istorice şi câteva mii de zone construite protejate la nivel naţional să fie supravegheate de un departament al ministerului compus din 7 persoane, de 20 de ori mai puţine decât în 1975! Nu încurajăm creşterea aparatului central. El trebuie să fie teritorial. Cei 140 de specialişti-funcţionari ideali nu pot cunoaşte din fosta Casă a Scânteii, ce biserică este masacrată la 400 km distanţă.

Este inacceptabil ca structurile de inspecţie pentru monumente istorice şi pentru zonele construite protejate pe care Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice le prevedea încă din 2001 să nu se fi constituit până astăzi. Responsabilitatea miniştrilor dezinteresaţi să vadă legea aplicată.

6. Este necesară schimbarea atitudinii Inspectoratului de Stat în Construcţii şi a Prefecţilor, pentru a asigura respectarea legii în construcţii şi urbanism. Cum? Îi obligăm să zâmbească mai mult?

Este inacceptabilă activitatea curentă a Inspectoratului de Stat în Construcţii şi a Prefecţilor, instituţiile responsabile cu controlul în construcţii şi demolări.
Deşi incidenţa ilegalităţilor este dovedită şi controlul ar fi mult mai simplu, Inspectoratul refuză să-şi exercite controlul asupra tuturor documentaţiilor de urbanism, premergătoare autorizaţiilor de construcţie / desfiinţare. Din motive foarte simple: fiecare gest de distrugere ori neaplicare a legii are în spate o protecţie politică ori interese financiare mult mai mari decât salariile funcţionarilor de stat.

Singura autoritate competentă în a ataca în instanţă documentaţiile şi autorizaţiile ilegale, Prefectul, refuză de cele mai multe ori să-şi exercite această autoritate, deşi este sesizat de Inspectorat sau de organizaţiile profesionale. Ce astea ar fi problemă? Când şoselele sunt ciuruite, mâncăm doar produse agricole străine şi avem salarii de oameni de serviciu occidentali.

7. Este necesară modificarea criteriilor de selecţie pentru fonduri structurale – Măsura 322, care în prezent împiedică accesarea fondurilor destinate valorificării patrimoniului construit din mediul rural. Cine va elabora programele pentru fonduri structurale? Actualii studenţi ai instituţiilor româneşti aflate în topul din coadă al ierarhiei de performanţă continentală?

Este inacceptabil ca din 272 de proiecte selectate pentru finanţare doar un proiect are ca acţiune conservarea unei clădiri monument istoric (clădire de cult), această acţiune ocupând o poziţie marginală în economia proiectului. Istoria nici nu este capitol de finanţare al acestor minunate fonduri.

Este inacceptabil ca, potrivit criteriilor de selecţie stabilite de Ministerul Agriculturii, solicitanţii persoane fizice sunt discriminaţi faţă de solicitanţii persoane juridice, iar organizaţiile de drept privat care administrează imobile aparţinând unor persoane fizice sunt împiedicate să participe la finanţare. De coexistenţa economiei socialiste cu economia capitalistă în România nu aţi auzit?

8. Este necesară legiferarea accesului automat la justiţie pentru locuitori şi pentru organizaţii. Desigur. Mai urmează să avem şi cetăţeanul care să dea apoi în judecată familia de romi pe motiv că al n-lea fiu al lor a spart, din greşeală, ferestrele de sec. XIX ale conacului boieresc din localitate.

Este inacceptabil ca instanţa de judecată să decidă (cum o face frecvent) că o organizaţie (profesională sau neguvernamentală) sau un locuitor al oraşului nu are un interes şi nu poate participa într-un proces care are ca obiect patrimoniul, urbanismul şi construcţiile, mediul sau alocarea fondurilor publice dintr-o localitate. Aici este invers: socialismul a fost eradicat!

Notă finală.

Medievistica se ataşează tuturor iniţiativelor care sunt menite a atrage atenţia asupra stărilor care înconjoară monumentele noastre istorice. Chiar naiv şi incomplet, un asemenea demers, ca cel mai sus comentat, este de natură să indice faptul că începem să ne pese şi încercăm să facem ceva. Oricum, învăţătura veche, scoasă şi din Evul Mediu, spune că degeaba aştepţi să ţi se dea, de nu ceri. Stăpânitorul nu se leagă singur la cap, dacă poporul tace şi mai poate îndura.