Cad peste noi biserici și cetăți

 


 

 … nu numai cele medievale, ar zice optimistul ! … dar şi blocurile de locuit vor cădea curând, strigă socialistul ! … mai ales cele ungureşti, săseşti, bulgăreşti, turceşti sau tătăreşti, ar zice naţionalistul ! Ce ar zice însă Europeanul ?

Patetica unei asemenea retorici a mai fost formulată, cu glasuri stinghere, prin mass-media, pe la colţuri de cafenele culturale… Ce am reuşit să facem, până la urmă ?

Mai gestionăm un tezaur imobiliar pe care nici o suspendare de Lege privitoare la monumentele istorice nu a fost capabilă să ne despartă prin export şi goană pentru acumulare primitivă de capital. Ce facem cu el, se poate vedea punctual. Vă oferim câteva exemple:

Biserica fortificată de la Viscri am dat-o cu bucurie prinţului de Walles. Din păcate, nu o putem pune sub glob de sticlă pentru a o feri de comunitatea rromă care are şi mai puţine sensibilităţi la monumente decât majoritatea românilor.

Cetatea din Râşnov am concesionat-o unui vajnic italian care s-a substituit în arhitect-proiectant, arheolog, constructor restaurator şi decorator. Ce contează că sub ea mai sunt şi daci, iată Evul Mediu răzbunat, după tot dispreţul de care s-a bucurat din partea arheologilor de epocă dacică !

Noroc că au venit japonezii să restaureze Probota. Dar le ţine cineva în frâu pe măicuţe să aplice pe viu teoria episcopului Pimen, care nu recunoaşte că are monumente istorice în Bucovina ?

Vă putem arăta, în schimb, cetatea Câlnicului, “fieful” personal al preşedintelui Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice ! Este o diferenţă, dacă nu ar fi şi o dovadă crasă de lipsă de bun gust.

Ce contează că popa reformat de la Sălard şi-a aşezat casa parohială nouă peste ruinele mănăstirii franciscane de lângă biserica pe care a început el să o restaureze cu ciocanul ? Popa stareţul de la reînviata mănăstirea a Colţului (Râu de Mori), a schimbat iconostasul pentru că arcul de triumf gotic i s-a părut lui, cu cunoştinţele sale solide de absolvent de liceu, că ar fi catolic. Să ne scuzaţi dacă nu i-am citat pe toţi care o meritau.

Absolut toţi guvernanţii perindaţi din 1991, până astăzi, nu au băgat pe nimeni în puşcărie pentru distrugere de monumente. Şi numai câţi însă meritau să ajungă acolo pentru că au făcut-o cu premeditate, nu din culpă ?!

Ar rămâne să cercetăm monumentele înainte de a ne despărţi, definitiv, de ele. Imediat ar trebui să ajungem să vedem cât de glorios funcţionează instituţiile abilitate. Aduceţi microscopul, pentru că lupa nu măreşte destul !

Iată deci că pagina este deschisă …    

15.04.2005