Plimbare instructivă prin Mediaș

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

         A trecut ceva vreme de când oficialitățile s-au ocupat de orașul istoric. S-ar putea scrie că unele părți arată tocmai bine (fragmente de incintă, foto 1, 2), chiar dacă nu prea seamănă cu cele mai bine conservate, nu neapărat din vremurile de funcționare, ci din acelea în care sașii mai administrau orașul (foto 3).

Este clar că cineva s-a mândrit cu realizarea (foto 4), chiar dacă săvârșea greșeli istorice grosolane. Pentru că, nici pe departe, zidurile restaurate nu datau din secolul al XIV-lea, poate nici din al XV-lea, ci doar din secolele următoare, care nu prea mai erau medievale. Dar, a fost lucrătura arhitecților atât de apreciați de către oficiali încât nu mai aveau nevoie de consultanți din breasla istoristă. Noi, cei din afara realizării, le aplaudăm prostia afișată, având și grijă să le-o popularizăm digital.

Ei bine, din mândria de altădată, la nici zece ani distanță, Turnul Porții Forkesch, deși folosit din plin (deci cu stăpâni), își pierde încet coaja (foto 5), ca să nu mai povestim despre starea de WC public pe care i-au rezervat-o împreună cu locuitorii cei iubitori de istorie, dar neorientați către spații anume (foto 6).

Așadar filozofia faptelor este următoarea: bifăm ceva în dorul lelii (materiale necorespunzătoare, pază sau curățenie neasigurate), după care facem ceva (sau permitem doar altora) pe el! Uite așa scoatem ochii celor care au dureri de dinți când văd monumente istorice, iar pe ai noștri (adică ai Primăriei, Prefecturii și ai slujbașilor Ministerului Culturii și Cultelor), îi întoarcem către festivaluri cu mici și afișe policolore.

 

Adrian Andrei Rusu