Miel la tabernacol cu ne-amestec de legislație

 


 

     Nu, nu e ceea ce a-ți putea crede la prima vedere că este, adică o rețetă întârziată de Paști, ajunsă din întâmplare pe acest site. Este doar ceea ce se vede mai jos: una bucată miel contemporan ( foto 1 ), însoţit, viu şi încă nevătămat, care a ajuns în sfârşit să se poată instala într-un tabernacol (sfârşitul sec. XVI - începutul sec. XVII) de fostă biserică romano-catolică medievală. Adică, ajuns, graţie stăpânilor săi (dar nu numai), exact acolo unde, în evul mediu ca şi mai târziu, era ţinută hostia şi anume, la vreo doi metri înălţime, într-o nişă din altar, bine păzită de gratii (conform prescripţiilor) şi eventual, întovărăşită de un obiect liturgic cu reprezentarea unui Agnus Dei (interesantă coincidenţă !)

Din păcate, condiţiile de lucru din zona cu patrimoniu protejat de câini mulţi nu ne-au permis să arătăm ce bine se simte generaţia de porci din zonă anul acesta între contraforturile de răsărit ale aceleaşi biserici (dedicată Sfântului Mihail, asemeni catedralei romano-catolice a Transilvaniei şi aflată pe una din fostele posesiuni episcopale, cu primă atestare documentară de la 1296). Şi, de asemenea, cât de încântaţi sunt de faptul că se învecinează cu lăcrimariul pe care se află inscripţia din foto. 2, cam necunoscută specialiştilor (dar nu neapărat din vina lor). Sau, ce junincă apetisantă şi ce iepurime numeroasă se poate creşte lângă o sacristie veche, încă nedesfiinţată total ( foto 3,  foto 4  ). Dar şi cât de eficient îngrăşământ agricol devine bălegarul de animal depus într-o biserică uninavată cu turlă romanică peste traveea din mijloc a tribunei vestice…(  foto.  5,  foto 6  )

Nu încercăm să ne imaginăm ce bine s-ar putea trăi câteodat㠄clipa” pe latura de sud a altarului, unde aşteaptă unul din locurile plăcerii cotidiene (pentru că cei cu coteţe pe partea nordică nu au unul special amenajat), adânc înfipt în straturile arheologice ale unui cimitir care s-a constituit, absolut normal,  în jurul bisericii.

Dar am reuşit, totuşi, să obţinem câteva imagini relevante pentru felul în care este „susţinut” un obiectiv din Lista Patrimoniului Arhitectural Creştin din România ( foto 7foto 8foto 9 ).  

 Pentru cei care se vor interesa cu adevărat de el (să sperăm, nu doar pentru a mai scrie un articol în plus pentru CV), alăturăm câteva secvenţe cu acelaşi monument, de la începutul secolului XX, în care mai apar: turla cu ferestre geminate romanice (azi dispărută, analogie Rădeşti), dar şi intrarea târzie, vestică, altarul cu elemente de gotic tardiv şi Renaştere, tribuna vestică cu trei compartimente şi sacristia (foto  10, foto 11, foto 12, foto 13).        

 Mult succes arheologiei medievale din România care se va uita, în sfârşit, la monumentul în ruină ca la un document istoric şi va dori să-l restituie în integralitatea lui, cu toate etapele prin care a trecut, inclusiv cu producţiile realităţilor contemporane ce i s-au alăturat prin siluire în absenţa bunului simţ şi a unei legislaţii care chiar să ne protejeze monumentele istorice !

 

Asist. univ. Ileana Burnichioiu

(7.05.2005)