Terra Carota

-alias Nicolești- 


 

În cursul anului curent am făcut o mic㠄excursie de studii” într-un sat pe valea Nirajului, Nicolești (m. Káposztásszentmiklós), aparținând comunei Crăciunești (m. Nyárádkarácsonyfalva, jud. Mureș), în vederea realizării unui mic studiu etnografic.

Regiunea fiind necunoscută pentru noi, l-am vizitat întâi pe preotul reformat, sperând că vom primi niște îndrumări și informații generale despre obiceiurile locale. Parohia reformată este situată pe un deal, înspre nord de biserica reformată de azi, fiind izbitoare printre căsuțele mici și simple ale satului. Clădirea ei are două etaje, cu mansardă și termopane, fiind construită din darurile unui așezări înfrățite din Olanda. Din partea preotului ne-am împărtășit de cea mai rece primire; nu avea timp și probabil nici chef să vorbească despre satul său. La întrebarea, cu cine să începem cercetările etnografice?, răspunsul a fost foarte scurt și simplu: „nu știu”, iar la întrebarea dacă știe unde putem să ne cazăm eventual pentru o noapte?, răspunsul a fost și mai interesant: „în satul următor probabil există o pensiune… că la noi nu prea putem..., fiindcă este neterminată parohia și oricum avem trei copii” (suntem întelegători, dar să nu uităm că în tot timpul discuției am stat în fața unei clădiri de parohie mare cât un hotel!). Singurul lucru pe care putem face, este să fotografiem cele două potire (premoderne, sec XVI?), apoi interiorul bisericii, poate excesiv rearanjat, niște exterioare cu geamuri termopanȘX tăiate în sanctuarul semicircular (foto 1), cu sacristia desființată, dar cadrul ușii încă vizibil (foto 2); ne-am ales și cu declarația clară că după ce se vor usca zidurile, va fi pus mortar cu beton. După o mică plimbare în cimitirul de lângă biserică, unde cele mai vechi însemne au devenit puncte de concentrare a gunoaielor, se încheie excursia noastră ...

Cât despre sat, ca și despre multe altele: sărăcie și șomaj general, depopulare, niște bătrâni care încă mai cred în microagricultura locală și în cultivarea cândva atât de faimoasă a morcovului și a verzei; aceeași bătrâni, după mărturisiri, „nu prea” cred în preotul lor, au căsuțe de bârne cu trei încăperi în anfiladă, lăsate în voia lui Dumnezeu, transformându-se încet, dar sigur, în vestigii arheologice. Alături de o biserică ortodoxă, de la mijlocul secolului al XIX-lea, încă în picioare și bine închisă (foto 3), ce seamănă atât de bine cu oricare biserică medievală aparținătoare unei mici colectivități umile!

Formele de habitat sunt subiecte de studiu potrivite atât pentru etnografie, cât și pentru arheologie. Rar, în ciuda afirmațiilor sau dorințelor unor anume școli de etnografie, asemenea lucruri sunt cu totul similare.

La Nicolești există însă o asemenea casă construită după autentice rețete medievale (foto 4, foto 5). Că ea este acum în părăsire și va dispare după oarecare timp, este o simplă întâmplare. În urma ei se va putea observa o simplă pată de pământ, mai deschisă la culoare, cu eventuale urme ușoare de lemn carbonizat.

Din păcate, statisticile din România arată clar uriașul procent de case ridicate din materiale perisabile. Câte pot fi socotite de-a dreptul medievale?

 

 

Derzsi Csongor