Ofensiva asupra cetăţilor Harghitei

 

 

 


 

 

 

 

            Pluralul este determinat de două obiective: cetăţile de la Şumuleu şi Jigodin. Actualmente sunt, ambele înglobate în oraşul Miercurea Ciuc. Oricum, numele german al localităţii, este Seklerburg („Cetatea Secuilor”), lucru care este de natură să indice originea medievală a uneia dintre cetăţile zonei.

            Acţiunea de la Jigodin (unul din două obiective cu acelaşi nume) a fost precedată, în anul 1997, de către tentativa firmei Dialog/Orange. Atunci s-a lucrat şi cu dinamita şi cu buldozerul. „Nu au obţinut vreo aprobare, nici de la primărie, nici de la Ministerul Culturii“ spune răspicat arheologul maghiar al zonei. Autorul cel nou (despre care am citit recent ca având la bord o altă „aventură” împotriva monumentelor istorice, la Cotnari, în Moldova), adică firma Cosmote, prin subcontractantul sau, Diekat, „s-a băgat cu un buldozer şi un excavator până în mijlocul cetăţii dacice, sit aflat pe primul loc în lista monumentelor istorice”. „Din cetate n-a mai rămas mare lucru, aşa ca o putem deja scoate din lista monumentelor“, a dat sentinţa, dr. Viorica Crişan, arheolog clujean, responsabilă cu cercetarea. Culmea perversităţii este că fapta s-a săvârşit de Vinerea Mare! Deci, în timp ce oamenii normali se rugau sau umblau după mielul de Paşti, buldozerul a lovit din nou.

Chiar dacă nu facem parte din grupul de fani ai culturii şi civilizaţiei dacice, noi ne amintim doar că literatura mai veche suspecta cetatea de refolosiri medievale. Iar cum dragostea medievalilor faţă de fostele cetăţi dacice este notorie, ne alăturăm şi noi emoţia şi glasul trâmbiţat, faţă de noua pierdere. Oricât de regretabilă va fi expresia şefilor cei mari, oricât de uriaşă suma oferită drept compensaţie, răul este irecuperabil. Din acest motiv, una dintre sancţiunile pe care le propunem ar fi şi aceia a unei inscripţii care să veşnicească distrugerea şi să arate numele păcătosului.

Cu Şumuleul s-a petrecut aproximativ acelaşi lucru, în mijlocul verii anului 2006. Informaţiile care privesc fortificaţia sunt doar de natură arheologico-monumentală; deci, o cetate necercetată, plină de enigme.

Conform ROMPRES, arheologul Kosza Antal, din cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Culte Harghita a declarat că zidul cetăţii nu era vizibil la sol şi, poate din acest motiv, a fost distrus pe o lungime de zece metri. Cu ce altceva, decât cu scula care bate şpaclul, de foarte departe: buldozerul? Specialistul afirma că îl anunţase pe responsabilul de şantier despre potenţialul arheologic al locului, dar avertismentele sale au fost ignorate. Păi, dacă cetatea era îngropată, înseamnă că nu mai avea nimeni nevoie de ea, nu? Nu cunoaştem dacă, în urma acestei fapte glorioase, s-a ales cineva cu vreo penalitate.

Chiar dacă faptele sunt ceva mai vechiuţe, noi le-am adus aici pentru că avem ambiţia de a reface oglinda preocupărilor şi preocupaţilor de monumente istorice din România.

Să mai reţinem că un arheolog maghiar, din ţinutul cel frământat de referendum-uri neoficiale, devine avocat al monumentelor care ar trebui să fie atât de dragi numai unora care sunt convinşi că se trag din daci (cu sau fără romani împreunaţi). Îi apreciem profesionalismul şi am aştepta gesturi reciproce venite din partea unor români.

 

Aceste obiective le adăugăm la lista mai veche a cetăţilor medievale afectate:

1987 – Şimleul Silvaniei (cetatea de sus) rasă cu buldozerul;

1988 – Bixad distrus de o carieră;

1994 – Chioar, scoaterea materialelor de construcţie cu plugul

- fără cronologii bine ştiute:

Cladova, distrusă în parte de o carieră;

Săsciori, montată o antenă;

Tălmaciu, montată o antenă;

Rupea, montată o antenă (între timp scoasă?).

   

Vasile Mizgan

23.02.2007