Piatra Neamț se urbanizează pe seama moștenirii medievale

 

 


 

 

 

În municipiul Piatra Neamț se mai ațin din fosta curte domnească a lui Ștefan cel Mare, o parte din beciurile curții domnești (atestată documentar la 1491), cu o expoziție aparținătoare Complexul Muzeal Județean Neamț, biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1498), turnul clopotniță (1499) și crâmpeie din zidurile de incintă (pentru vizualizare vă recomandăm www.neamt.ro; www.ici.ro/piatraneamt; www.aboutromania.ro/piatra neamt etc. de la noi doar o imagine generală a locului, foto 1).

Cu ocazia diferitelor intervenții din zona de protecție a acestor monumente de categoria A, s-au obținut dovezi clare, concrete, că în jurul bisericii s-a dezvoltat un cimitir în sec. XVI-XVIII (menționat, printre altele de studiile lui Ion Nestor, Eugenia Neamțu ș.a.).

Locul cel ultra central a fost mai întâi vândut fără exercitarea dreptului de preemțiune al statului. Cum pe o parte din acest teren urma să se construiască două vile, s-a făcut o propunere pentru clasare de urgență ca sit arheologic și urbanistic. S-a întocmit dosarul de clasare, prin Direcția Județeană de Cultură etc., dar acesta a fost respins. Partida profitoare înfiripa proiectul de construcție. Pentru că responsabilul de la patrimoniu (Niculina Iliescu) s-a împotrivit, avizele de construcție au fost obținute direct de la Ministerul Culturii și Cultelor (o schemă deja ultra-cunoscută și pe care o popularizăm și noi pentru alți mușcători în patrimoniu!). Ca să fie și mai persuaziv, unul dintre dornicii de casă-vilă a chemat o altă bună cunoștință de-a noastră, adică un buldozer, ca să se urgenteze treaba. Lucrurile mergeau în paralel: se întocmea documentația și se atenționau toate forurile posibile (pe care le știm cu totul dedate binelui public!), după destulă tevatură, pe teren s-a reușit măcar executarea unei cercetări arheologice autorizate (Elena Ciubotaru) (foto 2foto 3), în vederea obținerii „certificatului de descărcare arheologică”. Când a fost vorba despre ceva bănuți, Muzeul Județean a intrat și el pe fir, probabil socotind-o pe prima arheoloagă ori incompetentă sau nedemnă de a mai intra în ecuație. Odată obținut avizul arheologic, construcțiile urmau să obțină întreaga libertate de amplasare. După scoaterea a peste 70 de morminte medievale, deasupra lor s-au construit cele două vile! Dacă se vor mai face ceva anexe, mormintele nesăpate vor fi simplu ciuruite/distruse.

Odihna creștinilor îngropați acolo nu a tulburat pe absolut nimeni, nici măcar pe stăpânii construcțiilor care urmau să mănânce, să-și facă nevoile sau copiii deasupra lor. Dacă ar fi făcut parte din Tartaria, i-am fi înțeles, dar zice-se că ne aflăm în cel mai religios și ortodox pământ al României, adic㠄la Moldova”! A fi proprietar devine mult mai important decât a fi creștin.

 

Pe cât se pare este doar începutul. Acum Primăria, atrasă în concurența liberă de imagine, își pregătește artileria pentru corpuri arhitectonice noi, demolări și ce s-o mai găsit prin imaginația funcționarilor săi. Termenul de „zonă de protecție” pare a fi cel mai ușor eludat prin măsluirea planurilor și perspectivelor, în așa fel încât totul să pară mai departe de „periculoasele” monumente istorice.

Cu seninătate birocratică, proiectul pieții cu monumentele ștefaniene a fost prezentat în Comisia Zonală de la Iași și într-un context ceva mai favorabil, s-a cerut realizarea unui Plan Urbanistic pentru Zona Construită Protejată (PUZCP), cu studiu istoric și a unui regulament de urbanism adecvat, urmând ca avizarea să se facă la Comisia Națională de Urbanism (așa cum îi stă bine unui complex istoric de categoria A). S-a mai cerut ca proiectul să fie însușit de un arhitect atestat de Ministerul Culturii și Cultelor. Nu a mai auzit nimeni despre soarta acestor documente… 

           

În piața cu nume atât de popular printre românii (Libertății), pavată cu dale de piatră, se dau spectacole! Acoperișul vechiului cimitir (cât a mai rămas după rășluirea sa de sub vile) tremură de voioșia jucătorilor puși să-i facă pe moldoveni să mai uite că tinerii le-au plecat în Spania și Italia, că moldovenii-basarabeni vreau să prindă buletine românești pentru a se unii cu frații lor, tot pe aceleași meleaguri mediteraneene. Este bine dintr-un singur punct de vedere: urmașii lor, dacă se vor mai întoarce sub Ceahlău, lângă cetatea care i-a rezistat atât de minunat eliberatorului Vienei, nu învățați la școli, ci bine închingați de poliție, vor ști să respecte pios fărâmele de monumente istorice pe care le vor mai găsi.

 

 

Vasile Mizgan & corespondența locală indignată