Piatra Neamţ se urbanizează pe seama moştenirii medievale

În municipiul Piatra Neamţ se mai aţin din fosta curte domnească a lui Ştefan cel Mare, o parte din beciurile curţii domneşti (atestată documentar la 1491), cu o expoziţie aparţinătoare Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, biserica cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1498), turnul clopotniţă (1499) şi crâmpeie din zidurile de incintă (pentru vizualizare vă recomandăm www.neamt.ro; www.ici.ro/piatraneamt; www.aboutromania.ro/piatra neamt etc. de la noi doar o imagine generală a locului, foto 1).

Cu ocazia diferitelor intervenţii din zona de protecţie a acestor monumente de categoria A, s-au obţinut dovezi clare, concrete, că în jurul bisericii s-a dezvoltat un cimitir în sec. XVI-XVIII (menţionat, printre altele de studiile lui Ion Nestor, Eugenia Neamţu ş.a.).

Locul cel ultra central a fost mai întâi vândut fără exercitarea dreptului de preemţiune al statului. Cum pe o parte din acest teren urma să se construiască două vile, s-a făcut o propunere pentru clasare de urgenţă ca sit arheologic şi urbanistic. S-a întocmit dosarul de clasare, prin Direcţia Judeţeană de Cultură etc., dar acesta a fost respins. Partida profitoare înfiripa proiectul de construcţie. Pentru că responsabilul de la patrimoniu (Niculina Iliescu) s-a împotrivit, avizele de construcţie au fost obţinute direct de la Ministerul Culturii şi Cultelor (o schemă deja ultra-cunoscută şi pe care o popularizăm şi noi pentru alţi muşcători în patrimoniu!). Ca să fie şi mai persuaziv, unul dintre dornicii de casă-vilă a chemat o altă bună cunoştinţă de-a noastră, adică un buldozer, ca să se urgenteze treaba. Lucrurile mergeau în paralel: se întocmea documentaţia şi se atenţionau toate forurile posibile (pe care le ştim cu totul dedate binelui public!), după destulă tevatură, pe teren s-a reuşit măcar executarea unei cercetări arheologice autorizate (Elena Ciubotaru) (foto 2,  foto 3), în vederea obţinerii „certificatului de descărcare arheologică”. Când a fost vorba despre ceva bănuţi, Muzeul Judeţean a intrat şi el pe fir, probabil socotind-o pe prima arheoloagă ori incompetentă sau nedemnă de a mai intra în ecuaţie. Odată obţinut avizul arheologic, construcţiile urmau să obţină întreaga libertate de amplasare. După scoaterea a peste 70 de morminte medievale, deasupra lor s-au construit cele două vile! Dacă se vor mai face ceva anexe, mormintele nesăpate vor fi simplu ciuruite/distruse.

Odihna creştinilor îngropaţi acolo nu a tulburat pe absolut nimeni, nici măcar pe stăpânii construcţiilor care urmau să mănânce, să-şi facă nevoile sau copiii deasupra lor. Dacă ar fi făcut parte din Tartaria, i-am fi înţeles, dar zice-se că ne aflăm în cel mai religios şi ortodox pământ al României, adică „la Moldova”! A fi proprietar devine mult mai important decât a fi creştin.

Pe cât se pare este doar începutul. Acum Primăria, atrasă în concurenţa liberă de imagine, îşi pregăteşte artileria pentru corpuri arhitectonice noi, demolări şi ce s-o mai găsit prin imaginaţia funcţionarilor săi. Termenul de „zonă de protecţie” pare a fi cel mai uşor eludat prin măsluirea planurilor şi perspectivelor, în aşa fel încât totul să pară mai departe de „periculoasele” monumente istorice.

Cu seninătate birocratică, proiectul pieţii cu monumentele ştefaniene a fost prezentat în Comisia Zonală de la Iaşi şi într-un context ceva mai favorabil, s-a cerut realizarea unui Plan Urbanistic pentru Zona Construită Protejată (PUZCP), cu studiu istoric şi a unui regulament de urbanism adecvat, urmând ca avizarea să se facă la Comisia Naţională de Urbanism (aşa cum îi stă bine unui complex istoric de categoria A). S-a mai cerut ca proiectul să fie însuşit de un arhitect atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor. Nu a mai auzit nimeni despre soarta acestor documente… 

În piaţa cu nume atât de popular printre românii (Libertăţii), pavată cu dale de piatră, se dau spectacole! Acoperişul vechiului cimitir (cât a mai rămas după răşluirea sa de sub vile) tremură de voioşia jucătorilor puşi să-i facă pe moldoveni să mai uite că tinerii le-au plecat în Spania şi Italia, că moldovenii-basarabeni vreau să prindă buletine româneşti pentru a se unii cu fraţii lor, tot pe aceleaşi meleaguri mediteraneene. Este bine dintr-un singur punct de vedere: urmaşii lor, dacă se vor mai întoarce sub Ceahlău, lângă cetatea care i-a rezistat atât de minunat eliberatorului Vienei, nu învăţaţi la şcoli, ci bine închingaţi de poliţie, vor şti să respecte pios fărâmele de monumente istorice pe care le vor mai găsi.

Vasile Mizgan & corespondenţa locală indignată