Doja de la Dalnic


            Eroul de la 1514, care a făcut mare cinste „țărănimii exploatate”, a fost un secui liber, cu stare bunicică. După ce a condus destul de bine hoardele de „cruciați” desculți, a sfârșit îngrozitor, în piața Timișorii. Prea puțini știu însă că se trăgea din Dalnicul Harghitei. Tot acolo, vechiul regim i-a pus o zdravănă statuie. Este opera lui Szabotki András, din păcate nesemnalată ca atare.

            Cu sabia lepădată alături, Gheorghe Doja pare destul de ambiguu: privește către ceva mic? se pregătește de o cursă de alergare pe creste? Oricum va fi fost, omul, ca și statuia au fost lăsați în uitare.

            Desigur nu de tot! Cine și-ar aminti de el dacă nu un comerciant local? Probabil nici nu și-a pus vreodată problema că ar avea nevoie de ceva avize pentru fapta sa. Și pentru că statuia din inima localității nu l-a satisfăcut, a propus turiștilor un alt Doja. În afara faptului că străjuie o parcare de restaurant cu mult gust artistic îndoielnic, celălalt Doja de Dalnic este din beton, are coroană, cruce și spadă ca un fel de Sfânt Rege Ștefan. Pentru secuiul de rând și turistul mâncător de kürtöskalács (= hornoaie, cozonac secuiesc) este foarte potrivit.

            Deci, la Dalnic, Gheorghe Doja este pe alese!

 

Ivanciuc Zoltán