Istorii medievale săsești

(ficțiuni adevărate)


Bunicul meu, Jokl-Andreas o rămas la Germania plecat de ruși. Bine făcut, că sora lui Hannalora rămas și tare suferit la ea când văzut mujiku ce frumos mirosit a săpun…

De la Grossvaterul mieu auzit povești istorice. Despre cum și ce făcut neamul Deutsch Sachsen (rumunește Sași) la noul Vaterland zis Ardealu. Zis io la mine că păcat să uitat atâta lucruri frumos și deștept.

Mulțumesc la voi că ascultat și publicat.

 

Guido Armil Johannes Kunderschleger

 

 

[Din poveștile istorice ales medievale ale lui Jokl-Andreas K. spuse pentru foștii lui conaționali români]

 

1

Pe vreme tare veche, Gunesch a luat pe muierea lui Klotilda și dus la Kirche. Acolo popa lui a zis la predikă: venit scrisori de Königu Maghiar. Cine vrut primit mult pământ și liber-dijme dacă mutat la el. Gunesch o vrut, că atunci nici cartofi nu era la Germania, dar nu pornit așa, repede. Întrebat el dreapta-stânga. Făcut apoi căruț cu Klotilda și cinci Kinderi ai lui. Făcut caravan lung cu șef votat. Nume nu știut, dar spus la el Gref.

Și drum lung! Ajuns la loc fără nume, doar pădure și peste pădure. Luat repartiție și așezat la mal de râu cu țepi (Kokel). Era frumos mult, deal, apă, uliță de piatră cu scaiete, dar nimik-nimik altceva. Nu sat, nu vie de vin, nu ogoru de pâine, nu nicoval de betut cui, nu târgu, nu orașu. Călărețu unguru sau secuianu mișcăreț de acolo-acolo și păzit. Bun de lovit cu săgeat pe picenegu sau kukumanu, și bătut cu cărămid de piept. La fund de pădure erau oameni vechi, da sperioși și cam păstori. Zicea ei că buniku lor unu Traian, dar nu crezut nimeni, că prea primitif era! Nici templu, nici Kirche nu avut. Numai gaur la pemânt. Acolo făcut ei copii.

Gunesch făcut cruce și luat topor. Tăiat la pădure, făcut casă bun pentru Kinderi, apoi la luptă cu pământu. Șefii și valahii căscat gura, învățat puțin, pus și ei mâna, dar economik! Că prins repede că ușor dă sasu. Dacă agățat străin la grădină, sas dat cu sapa la cap la parazitu-hoțu. Nu pățit nimic că Königu zis: tu bun, face treabă, na privilegiu! Ajut la tine și tai și io labă de apucător! Așa iubit rege sasu.

Sasu primit respect. Mâna lui făcut sculă bun, scos sare mult și bun la gust pentru vaca, făină 00, la Mülle, nu la rășniț de coteț. Sasu era neamț. Nu mulțumit. Kirche a lui trebuia făcut palat: tare și mare. Și făcut. Iar ală și ălalalt căscat gura, cerut maistor și făcut și el Kirche mai micuț. Tot de la sasu cumpărat coasă mai bun. Da vin? Unde sas, acolo vin!

Goblin, fiul lui Gunesch s-o învățat la șopru, la meserie. Imrich s-o dus la școală și s-o făcut popă. Konradina (Onra) o făcut Kinderi mulți că să crească satul și să aibă cine înțepa ursu și mâna boul de la Wagen (care nu era încă auto-Wagen, nici Volkswagen).

Iar Lambi (Lamprecht) o prins a grăi și valahica și hungarica. D-aia so făcut el Primar. Lui sașii trebuie să facă Monument! Că o tradus tot numele de locuri, din toate limbile de acolo, așa ca să știe cum să cheamă izvoru, câmpu, muntele, strada. El fost primul Wörterbuch Internațional ambulant de la Provintz. O mai trebuit să pună etichetă și la țiglă, baie, gard și alte kleine lucruri, da kam multe.

Gunesch o fost talpă de sași.

 

(Va urma)

 

            Filele povestirilor s-au încurcat. Nu mai sunt în ordine cronologică. Le oferim astfel precum le primim.

            Redacția Medievistica            

 

[Lecția pentru Sephi cel Mic]

 

            Era la marele oraș de la Bistritz un maistor de Waffen [= arme, n. e.]. Când el fost moș, avut nepot Sephi, că el mare, era Joseph. Mult el bătut spade și lance și vurfuri de săgeat. Sașii lui din Bistritz au făcut la el Burgermaister, adică Primar.

            Odată vine la el un domn mare de la Moldova. Zice: „Salut Maistor Burgermaistor!” și scoate căciulul. Mai zice: „Trimis cu urare la tine, Domn Vodă Stefl der Grosse!” Și tot zice acolo mult și foarte cuminte. El Sephi, sta la colțu și aude. Pleacă domn de la Moldova și Sephi miră. „Otata”, zice, „tu mare Domn! Dacă domn scoate căciul la tine și zice salut de la mare șef, atunci la fel de șef și tu! De ce mai bate tu la nicoval?”

            Burgermaister Joseph mângâie la Sephi și zice o poveste nouă.

            Domn nu scoate căciul că place. El și Stefl și Ladul Vodă, dar și nemeș Micloș au nas mare și umblă după vânt. Când văd nicoval nasu se face strâmb. La toți se face așa. Dar căciul musai să scot, TOȚI! Golesc și nădragii de „euroi” (nu știu care era banu atunci). Dacă nu, atunci Joseph se supără. La fel și Martin Kroitoru, Peter der Glässer [= Sticlarul, n. e.], Gottfried Auru-fabricantu! Dacă toți supărat, atunci:

            Domnu merge cu cal fără potcoave. La bătaie se duce cu bota și praștiul.

            Pune haină făcută de Muter-ul lui acasă. Rupe blana de urs și agaț pe el crud.

            Vede soare prin stomac de porc pus la geam și bea vin din cană de pământ prost.

            Nu are ban bătut cu figură, de băgat la pungă, nu pune podoabă la muieru lui numai floricele de câmp.

            Dacă Joseph, Martin, Peter și Gottfried fac grevă, șandramaul lu domni se duce la pământ.

            Sephi cu urechi mari. „Da, Opa, de ce nu face domnu la el acas nicoval, nu pune pe omu lui să facă haină bună sau inel de nuntă, apoi ține banu?”

Și „Opa” i-o zis o vorbă de la valahi, pe care, nu știa de ce, valahii o spuneau doar, fără să se țină după ea:

„Domnia și prostia se plătesc!”

 Am auzit că Sephi o zis după aia, până l-o băgat la cintirim, că el este „clasă muncitoare cu știre de clasă”.

Dar mai știu și de ce Karl Marx s-o născut la noi, la nemți.

  

[Va urma]