România post-medievală

Moara de Aur

(Geoagiu, jud. Alba)


           Monumentul” despre care o să scriu câteva rânduri (fig. 1) nu s-a clădit din lingouri de aur. Dar, potrivit aprecierii gospodarilor săi și după judecata noastră, ar trebui să fie.

            Pentru că face parte atât de bine din fenomenele „României post-medievale”, merită împărtășită tuturor.

            Este demonstrarea clară a „competenței” în istorie a tuturor celor care au de-a face cu edificiul sau poate, mai larg, a acelora care mai au vreun cuvințel de exprimat în legătură cu monumentele istorice ale județului Alba.

            Unicitatea acestei afișate vechimi (fig. 2), constă din aceea că:

            1. Nu există vreo moară de lemn, atât de veche nicăieri în România. Poate nici în Balcani, nici în Europa Răsăriteană!

            2. Moara este socotită mai veche decât mănăstirea însăși căreia inscripția pretinde că i-ar fi aparținut. În secolul al XIV-lea, funcționa doar Râmețiul, aflat la vreo câțiva kilometri pe aceiași vale, în amonte. Iar despre mănăstirea Geoagiului sunt date din intervalul 1557-1762.

             Nu știu cui și cum poate servi cuiva o asemenea prostie. Dar, pentru că există, o punem la insectar.

 

Gelu Munteanu