România post-medievală

 

Pelerinajul


Sărbătoarea Sfintei Paraschieva de la Iașii Moldovei a trecut. Sute de mii de români au așteptat, s-au umilit, au adorat și adulat moaștele ei. Dar mai este și Nicula (cu icoana Sfintei Marii)... 

 

            Nicăieri în Evul Mediu românesc așa-ceva nu este consemnat. Nici ca fenomen, nici ca amploare. Să fi fost strămoșii mai puțin credincioși? Concomitent, alți contemporani de-ai lor străbăteau trasee tulburi, pe căi cu praf sau pe valuri, către Roma, Santiago de Compostela ori Țara Sfântă. La rândul lor, închinătorii lui Alah știau că au datoria ca odată în viață să vadă piatra cea neagră de la Mecca. Cu toții mergeau pentru că pelerinajul era ceva normal, parte a valorilor religioase care le compleșea existența.

            În plin secol XXI, confrații noștri români se întorc la o modă medievală. După ce au avut o experiență interbelică cu Maglavitul, acum par să reînnode o tradiție nefructificată până la sățietate. Pentru că sunt mai depărtișor de toți europenii, la nivelul progresului spiritului, pentru că religia lor este de arătat și confirmat doar prin acte publice, cu făptuire în grup. Poate și pentru că sunt mai disperați și mai fără călăuze. Nu mai cred de fapt în nimic solid, nici în politiceni cu relații de euro-cartaboși, dormitori în strane de parlament, lătrători la lună și plimbați în calești cu mulți cai putere, nici în ierarhi nestruniți de principi potriviți, cu dosare de șoptitori-turnători, nici în capitaliști nesănătoși, angajatori pe salarii minime. Nici istoria nu-i mai hrănește. Fotbalul doar din când în când. Manelele la fel. Alcoolul și țigările sunt tot mai scumpe, nu neapărat dăunătoare sănătății. Sunt fie bătrâni, obosiți, blazați sau inculți. Pentru că Dumnezeu li se pare prea departe și prea imaterial, caută o raclă sau o icoană înnobilată cu legendă de miracole. Nu cred că au o vocație de credință renăscută. Sunt duși de valul ineditului, de optimismul unor promisiuni pe care le pot verifica, la noptieră, în Sfânta Scriptură.

           

Din aceste binecuvântate motive retrăim Evul Mediu! Încă odată sau pe mai departe?

 

Gelu Munteanu