Topomaculatorul

 

 


 

 

 

 

            Recunosc că mi s-a dat un imbold pentru a mă ocupa de un asemenea subiect. Reticent la început, m-am încălzit mai apoi.

            Ca profesioniști și educatori ai istoriei, ne zbatem mereu să răzbatem către capetele și sufletele „celorlalți”. Dacă lovim „masa”, loviturile noastre nu dau dureri, nici la ficații ei, nici la încheieturile noastre. Numai că amorfismul vulgului crește lăstare către administratorii publici, de la unii cu o simplă mustață de vrej, până la arboretul ditamai ministerialului (mic la locul lui de muncă, mare și fălos la provinciali intimidați).

            Cândva, nu foarte de mult, Administrația regatului României a trebuit să oficializeze liste de nume de localități. A fost relativ ușor acolo unde românii erau și, în mod natural, își confecționaseră singuri numele topice de care aveau nevoie în vorbirea curentă. Dar, s-a întâmplat ca ciopor de sate să fie numai săsești și secuiești. Acolo s-a produs dezastrul arbitrariului funcționarului public. Comuniștii și-au manifestat și ei apetența pentru toponomastica revoluționată, în care să nu care-cumva să ajungă nume anti-proletare ori cele deopotrivă de nocive pentru morala cea purificată de expresii relative la sex, excremente sau bogați individuali!

Nimeni nu pare să fi fost stânjenit de „creația” de care au dat dovadă asemenea conțopiști. Dar, ca de fiecare dată, istoria se răzbună! Noua lege a numelor bilingve a afișat toate gafele lingvistice pe care, altădată, nimeni sau în orice caz, numai un cunoscător de limbi paralele (maghiară și germană), le-ar fi putut descoperi.

Ceea ce scriem și demonstrăm. Mai jos este doar un pomelnic incomplet de nume de localități, cu clare moșteniri medievale, care, la vremuri de contemporaneitate ignorantă, fac istorii idioate. Cele mai „calde felicitări” le adresăm mureșenilor, care sunt în top.

 

Acățari (jud. Mureș) – nu are nimic cu acății (maghiarism, desemnând „salcâmii”), ci este „Satul lui Akos” (Akosfalva). Mai vechiul „Acoșfalău” a provocat strâmbături din nas!

Apalina (jud. Mureș) – nu are nici un fel de apă cu asemenea calitate! Putea fi ori „Copacul lui Aba” (Abafája) (eventual, „Copaci”) sau „Dendești” (Odendorf)

Aldea (jud. Haghita) – avea numele de „Abașfalău” (Abásfalva), dar nu suna prea neaoș! Legătura cu domnitorul Alexandru Aldea o face firesc, orice medievist.

Avrămești (jud. Mureș) – nici că se mai putea o mai bună bătaie de joc: din „Andrășești” (Andrássytelep) să dai satul lui Avram și urmașilor lui!

Bolintineni (jud. Mureș) – nu este satul în care s-ar fi născut poetul Bolintineanu! Este un fost „Valentineni” (trecut prin „Balintfalău”, Nyárádbálintfalva)

Brâncovenești (jud. Mureș) – clar omul nostru a fost un Mitică adorator de principi munteni martiri! Absolut nici o legătură cu centrul de domeniu Vécs, cu una dintre cele mai bine conservate fortificații medievale de secol XV, din întregul Ardeal.

Broșteni (jud. Sibiu) – (să-i spunem convențional) Topomaculatorul a inventat o broscărie de români. Ungurii îi spun Kiskerék (= Roată Mică), iar sașii Kradendorf

Bucovăț (jud. Timiș) – suna probabil mai bine decât un „Pădureni” sau s-a vrut cu dinadinsul o apropiere muzicală de numele Bükkfalva.

Călimănești (jud. Mureș) – nici aici nu sunt extensiuni valahe de la malul Oltului vâlcean, ci este doar „Satul lui Kelemen” (Kelementelke). Dar, cât de frumos sună românește!

Călușeri (jud. Mureș) – același T. a citit mot-à-mot Székelykal și a crezut că sufixul înseamnă același lucru și în limba maghiară și în română. De atunci începând, satul este un renumit centru secuiesc al jocului cu bâte și zurgălăi la gambe!

Filitelnic (jud. Mureș) – este ceva distanță de la „Urecheni” (Fületelke), nu?

Hărănglab (jud. Mureș) – un „Clopotnița” (Harangláb, Glokendorf) ar fi fost oare supărător?

Hărțău (jud. Mureș) – s-a remarcat, încă din Evul Mediu, prin locuitorii săi care se luau la harță cu cine apucau. Probabil doar un cătun și-a spus și, corect, „Războinici” (Harcó)

Herculian (jud. Covasna) – a trecut pe acolo un dirijabil, a lăsat să cadă o statuie inscripționată, de-a lui Hercule, și din clipa aceia, localnicii au uitat că a fost „Hermani” (Magyarhermány)

Iștihaza (jud. Mureș) – ce frumos ar fi totuși „Ștefănești” (Istvánháza)!

Leorința (jud. Mureș) – nu poate ghici nimeni că este un simplu „Laurențiu” (Lőrinci)

Obrănești (jud. Harghita) – deși fusese perfect „Abrănești” (Ábránfalva), cineva a dorit să plătească noi formulare de primărie, la tipografia cumnatului!

Orosia (jud. Mureș) – este, de fapt, un „Ruși de Mureș” (Magyaroroszi)

Păltiniș (jud. Harghita) – nu are păduri de paltini! Așa a fost inventat, pentru a scoate din uz vechiul „Chiciud” (Kecsed)

Petecu (jud. Harghita) – nu știm unde era și sacul, care, de obicei i se asocia! Sau este un omagiu adus hainelor localnicilor care au transformat simbolul sărăciei în virtute și componentă de modă. Odinioară a fost „Petea”, dar, mai nou, parcă dinadins, cineva a vrut să-și râdă de bieții secui (Petek

Râpa de Jos (jud. Mureș) – este parte componentă a unei zone brăzdate de cicatrice ale pământului. Noi știm, din întâmplare, c㠄râpa” românească provine, doar aici, din „répa” maghiară (Alsórépás), care înseamn㠄sfeclă”. Deci ar fi, cu adevărat, „Sfecla de Jos”!

Săcalu de Pădure (jud. Mureș) – rimează bine cu realul „țucalu”. Este „Barba Pădurii”, dar metaforic putea ieși și „Poalele Pădurii” (Erdőszakál)

Săcăreni (jud. Mureș) – o variantă nefericită pentru „Scăuneni” (Székes)

Sălcud (jud. Mureș) – a fost o „Fântână a Hotarului” (Szélkút)

Șăușa (jud. Mureș) – în evidentă criză de inspirație, „Valea Sărat㔠a degenerat dintr-o percepție onomatopeică de la Székelysóspatak

Vărgata (jud. Mureș) – probabil de la o zeghe de pușcăriaș, căci de unde s-ar fi putut ajunge oare plecându-se de la „Satul Ciucului” (Csikfalva)?

Vidacut (jud. Harghita) – oricum nu suna românește! Dar ce legătură are cu „Fântâna Rece” (Székelyhidegkút)?

 

Solomon Țiglaru