Paraschiva-Victoria Batariuc. Catalogul Colecției Romstorfer. Ceramica monumentală. Suceava, Ed. Mușatinii, 2008, 224 p.


Publicarea colecțiilor și a istoriei lor, a personalităților care le-au marcat, a șanselor și neșanselor care definesc soarta obiectelor astfel păstrate sunt recuperări istoriografice necesare, cu atât mai utile cu cât beneficiază de condiții grafice la fel de bune precum prezentarea ceramicii monumentale din colecția Romstorfer. Lucrarea Paraschivăi Batariuc se referă la o parte din colecția păstrata la Complexul Muzeal al Bucovinei de la Suceava care poarta numele lui Karol Adolf Romstorfer, arhitect austriac numit la sfârșitul secolului al XIX-lea conservator al Comisiei Centrale pentru Monumente Istorice și de Artă (din Imperiul habsburgic). În această calitate, Romstorfer a participat între 1895 și 1904 la săpăturile arheologice de pionierat de la Cetatea de Scaun și așa numitul Câmp al Șanturilor de la Suceava, publicând apoi o serie de lucrări pe această temă. Catalogul Paraschivăi Batariuc grupează doar piesele care pot fi încadrate în categoria ceramică monumentală, colecția cuprinzând dealtfel și obiecte de metal, cele mai numeroase, și sticlă. O astfel de restrângere a obiectului de studiu era însă absolut necesară, având în vedere numărul mare de piese și fragmente, dimensiunile de multe ori reduse ale acestora din urmă, dar și lipsa informațiilor exacte asupra contextelor de descoperire.

Partea centrală dar și relativ aridă a lucrării, descrierea obiectelor și a datelor lor tehnice, este contrabalansată de introduceri și concluzii variate, referitoare nu doar la categoriile de piese, modul lor de realizare, decorare și folosire, dar și la viața și personalitatea inițiatorului colecției, la istoria zbuciumată a obiectelor în sine, la felul în care autoarea a realizat lucrarea, completând puținele informații publicate cu numeroase discuții cu colegi și profesori. Ni se pare foarte utilă prezentarea argumentelor pe baza cărora Paraschiva Batariuc presupune unde au fost de fapt descoperite unele piese, în condițiile în care Romstorfer nu notase astfel de date decât vag. Cititorul este astfel informat asupra relativității informațiilor publicate, lucru rar în literatura arheologică de la noi, putându-și forma propriile păreri și ipoteze. Cartea beneficiază de un destul de consistent rezumat în limba germană și de excelente reproduceri color după obiectele prezentate. Deși se adresează în principal unui public specialist, lucrarea reușeste să fie ușor de citit (în limitele genului abordat, desigur).

Catalogul este organizat tematic, pe sub-categorii de piese: plăci pavimentare, ceramică decorativă pentru fațade (discuri, butoni, cărămizi decorative) și, categoria cea mai numeroasă, cahlele. În total este vorba despre 303 fișe de catalog, aprox. 40 % dintre ele inedite. Fiecare fișă cuprinde datele tehnice ale obiectelor, bibliografia anterioară acolo unde este cazul, descrierea iconografică și analogiile. Plăcile pavimentare, datate în secolele al XV-lea și al XVI-lea se încadrează în 40 de tipuri, colecția cuprinzând de fapt 60 de piese întregi sau întregibile și 75 de fragmente. Ceramica decorativă de exterior se referă la discuri (șapte tipuri, adică 12 piese întregi și 88 de fragmente), butoni (două tipuri, dar zece obiecte întregi și 165 de fragmente) și cărămizi decorate (patru tipuri – 25 piese și două fragmente). Cahlele sunt de departe cele mai numeroase obiecte prezentate în acest catalog, cele 250 de tipuri grupate în funcție de reprezentările care le decorează referindu-se de fapt la 32 de piese întregi, din pacate multe dintre ele dispărute între timp, și un număr remarcabil de 1039 de fragmente.

În oferirea unei prezentări cât mai complete a colecției ar fi fost utilă reproducerea desenele lui Romstdorfer după fragmente ceramice din catalog care s-au pierdut între timp. Indicarea analogiilor în dreptul fiecărei piese este extrem de valoroasă, deși uneori aceste analogii sunt de fapt piese inedite care nu conving cititorul actual, dar cu siguranță îi deschid apetitul și îi stârnesc curiozitatea. Există și o serie de erori și inconsistențe de editare și tehnoredactare (deranjante), care ar fi putut fi ușor eliminate la o corectură finală de text, dar și unele greșeli în numerotarea imaginilor (de ex. fig. 3 și 4 inversate). Activitatea atelierului aulic de la Suceava este datată în mod diferit în două părți ale textului (1480-1500, p. 53, sfârșitul secolului al XV-lea și primele decenii ale secolului următor, p. 60). Istoricul de artă se simte pierdut uneori în fața descrierii motivelor decorative. Chiar dacă autoarea se bazează pe analogii în reconstituirea unor imagini fragmentare, n-ar fi stricat ilustrarea acelor analogii sau limitarea descrierilor la ceea ce se vede efectiv pe fragmentele publicate în catalog. Fragmentul de cahlă publicat în fig. 255 de exemplu (p. 221) nu oferă indiciul „tronului” și „stâlpului de susținere” descrise în text (p. 145, cat. 237). Se văd doar niște falduri și un potir care ar putea indica o reprezentare a Sfintei Barbara. Specialistul în cahle ar putea obiecta și la adresa caracterului nesigur al unor reconstituiri pe baza unor fragmente mici sau mai putin relevante, cu ajutorul analogiilor (cahlele nr. 15, 16 sau 27 de exemplu), datorită faptului că este cunoscută în producerea cahlelor medievale practica combinării mai multor tipare și a adăugării de elemente decorative. Existau așadar piese parțial asemănătoare, identice în anumite parți, dar care conțineau elemente în plus sau în minus doar în unele zone ale câmpului decorativ. Cahla cu „cavaler” descrisă la cat. 216 (fig. 211, p. 213) este foarte asemănătoare, atât iconografic cât și tehnic, celei cu rege mag de la cat. 216 (fig. 239, p. 218), reprezentând probabil același tip de personaj. Unii termeni folosiți în descrierile iconografice ar fi putut fi explicați pentru o mai bună înțelegere a lor. Palmeta rumy nu este un motiv decorativ frecvent și nici unul încetățenit în uz, și ar fi trebuit explicat la prima apariție în text (p. 90). De asemenea ar fi fost utilă descrierea diferenței dintre solerets și sabbatons, abele tipuri de protecție din metal a picioarelor.

 

            În ciuda neajunsurilor enumerate mai sus, lucrarea este un bun instrument de lucru, o importantă contribuție la cunoasterea colecțiilor din muzeele din România (în special pentru cercetătorii mai tineri care nu au altfel cum să recupereze cunoștințe perpetuate doar pe cale orală) și un album care vine să completeze însemnata contribuție istoriografică a Paraschivăi Victoria Batariuc în domeniul ceramicii monumentale, autoarea fiind cel mai important specialist al acestei categorii de obiecte ale culturii materiale descoperite în Moldova.

 

Ana Maria Gruia