Împărtășire

(pseudonotă sau recenzie)

 


 

        De curând, Editura Mega din Cluj-Napoca a publicat două volume semnate de către Mihail M. Andreescu, pe care le-a așezat în colecția sa „Medievalia”. Cum pe site-ul acestei edituri figurez în calitate de coordonator al acestei serii, sunt obligat să ofer câteva explicații.

Aș dori să se rețină că nu am nici cea mai mică legătură cu publicarea acestor volume.

Dimpotrivă, socotesc că au o calitate științifică atât de joasă încât nu merită să mă aplec insistent asupra lor pentru recenzii detaliate.

Ca să nu semene a sentință, mă voi motiva cu câteva observații generale.

Titlul celui de-al doilea volum este de-a dreptul fals față de conținut. Este deliberat general și pompos, pentru a induce în eroare. În realitate, conținutul se ocupă de un șir de monumente (curți și mănăstiri).

Modulele componente sunt tratate cu o bibliografie restrictivă, care poate fi imputată până și unui student. Se dovedește că nu este cunoscută absolut deloc literatura fundamentală a temelor abordate. În schimb, lista generală s-a înmulțit prin aruncarea aleatoare a unor titluri irelevante.

Aceeași scriitură s-a publicat fără să apeleze la vreo mărturie de altă natură decât scrisă. În conjunctura de astăzi, când istoriografia își împletește sursele într-atât încât să ofere maximum de restituire, modalitatea oferită este una compatibilă cu cea a secolului XIX.

Autorul continuă să inducă în eroare afirmând că Evul Mediu persistă în secolul al XVIII-lea. Dacă, în istoriografia marxistă, lumea medievală era oprită la Revoluția lui Tudor Vladimirescu, ar trebui să știm ce ne-ar propune autorul în locul anului 1821. Sau să citim simplu că Evul Mediu se isprăvește la 1700?

 Având în vedere statutul socio-profesional al autorului, merg mai departe și afirm că este de-a dreptul o agresiune istoriografică, menită să acopere formal o promovare pe funcție, dintre cele care au adus la cârma unor catedre universitare ori posturi de cercetare nechemați, netalentați ori chiar impostori.

 

Adrian Andrei Rusu